MERCURIO REINCIDENTE
Debería la memoria naufragar,
como naufraga el texto
en los huesos de un sumerio
evaporado.
Hay aspectos del caos que se
salen del sistema,
y es la ausencia, constante a
beber mientras se vive.
Consustancial es el dolor, al
intelecto
cual condena que custodia
realidades, Y no se puede
invocar la síntesis, como lecho a
dormir las inquietudes.
Como la mar, devuelve la sombra,
el eco,
de la más impermeable
membrana
que con las manos, hayamos construido.
que con las manos, hayamos construido.
¡Ay, conjunción astral, dictando
tus propios teoremas!
Taladras la conciencia sin pudor,
haciendo de la muerte, ansiada
crepitud.....Acaso,
la inmolación, vianda sea a
vomitar, incluso,
en su sentencia de vagar errante,
y el alma en duermevela,
premonición, de un siempre
infierno.
Si al nacer, escoger fuera
factible,
camuflaje soñara en un rebaño de
papiros
adornando cualquier cripta.
Alivio, entonces, el pulmón, de
tanta travesía. Pero es mercurio,
gota a gota, este suspirar
profundo,
en un sin fin reincidente. No
sirve desear la electrolisis,
para que la fisión se haga
presente
y puedan despegar el vuelo, las
rapaces.
MERCUR REACTIVAT
Ar trebui memoria să
naufgragieze,
cum naufragiază textul
în oasele unui sumerian dispărut.
Există aspecte ale haosului care
ies din sistemă,
și este absența, mereu de
absorbit cât timp se trăiește.
E inerentă durerea, care condamnă
intelectul
ce protejează realități. Și nu se
poate
invoca sinteza, ca sălaș pentru
neliniști.
Precum marea, ne readuce umbra,
ecoul,
membrana cea mai impermiabilă
pe care am făcut-o cu mâinile
noastre.
O, așezare a stelelor,
dictându-ți propriile teoreme!
Forezi conștiința fără de
menajamente,
făcând din moarte, multdoritul
apogeu.....Poate că,
sacrificarea, inclusiv vasul
pentru vomă,
cu sentința ei de rătăcire, și
sufletul în transă,
premoniție a unui simplu infern.
Înaintea nașterii, dacă ar fi
posibil de ales,
aș visa camuflată într-un
mănunchi de papirusuri,
înfrumusețănd oricare criptă.
Alin plămânul, atunci, după atâta
efort. Însă e mercurul,
picătură cu picătură, acest oftat
profund,
într-un infinit reactivat. Nu-i
de folos electroliza,
pentru ca fuziunea să se facă
simțită
și să-și poată desface aripile,
păsările de pradă.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu