SOY AIRE/SUNT AER de SAGRARIO HERNÁNDES (SAGO SAY)

SOY AIRE

Aunque me veáis moverme
Y hablar como si fuera una persona.
El aire puede tomar la forma que quiera
Y en un día de vendaval
Tomé este cuerpo de ánfora romana
Después fuí hoja de sauce
Y piedra de puente viejo.
Al final amaine y tomé
este cuerpo impermanente.
Mis padres nunca supieron que yo
Era aire. Mis hermanos mis maestros
Mis amantes. Ninguno supo nunca
Que soy aire. Aire que jamás cesa
Aire que se escapa por cualquier rendija
Que sopla lo mismo el rostro frío
De un muerto que le silba una melodía
Al niño que tiene pesadillas en la noche.
Soy aire que aviva el fuego
O lo apaga. Aire que infla el pellejo
De una gaita. Aire que entra
Por el hueco de la chimenea
Mientras pone cara de escuchar
Con atención a sus mayores.
Nací aire como pude nacer tierra
O cualquier otro elemento
Pero elegí nacer aire
Y poder abrazarlo todo sin quedarme
En nada.
Sé que a veces molesta mi
Constante movimiento
Que es insoportable para "ellos"
No saber nunca de dónde vengo
Ni adónde voy. Desalentador
No poder abrazar mi cintura
No poder atrapar mi boca en un beso
No saber cuándo voy a destrozar tus
Sueños en este torbellino de inquietudes.
Solamente una vez alguien
Se amarró fuertemente a un árbol
Para soportarme huracán
Y conseguir besarme los ojos
Un instante mientras yo
Arrasaba sin piedad
Su infancia de trigal abandonado.

SUNT AER

Deși mă vezi că mă mișc

Și vorbesc ca și când aș fi o persoană.

Aerul poate lua forma pe care o vrea

Și într-o zi furtunoasă

Am luat forma unei amfore romane.

Mai apoi am fost frunză de salcie

Și piatră de pod vechi.

Într-un târziu m-am liniștit

Și am luat forma acestui corp efemer.

Părinții mei nu au știut niciodată că eu

Am fost aer. Frații mei, maieștrii mei,

Amanții mei. Nimeni nu a știut niciodată.

Că sunt aer. Aer care nu se sfârșește,

Aer ce nu iese prin orice fisură,

Ce suflă în acelaș moment fața rece

A unui difunct și fluieră o melodie

Copilului care noaptea are coșmaruri.

Sunt aer care ține focul aprins

Sau îl stinge. Aer care umflă burduful

Unui cimpoi. Aer care intră

Prin hornul unui șemineu

Iar între timp se preface că ascultă

Cu multă atenție pe cei mai în vârstă.

M-am născut aer cum aș putut fi pământ

Sau oricare alt element,

Dar am ales să fiu aer

Și să pot îmbrățișa totul fără să rămân

În neunde.

Știu că uneori deranjează

Mișcarea mea permanentă,

Că pentru "ei" e insuportabil

Să nu știe niciodată de unde vin

Și unde mă duc. E frustrant

Să nu te poți cuprinde de talie

Să nu poți acoperi gura într-un sărut,

Să nu știi când o să poți ruina

Visele tale în acest vârtej de neliniști.

Doar o singură dată cineva

S-a agățat de un copac

Pentru a-mi ține piept furtunii

Și ca să-mi poată săruta o clipă

Ochii timp în care eu

Să-i cutreier fără pic de milă

Copilăria ca pe o pajiște părăsită.