ACASĂ
(poem în stil clasic)
Rămas pe
aici e doar cerul,
cireșul
crescut din tulpină,
o pajiște
mică, grădina
unde-a
înflorit mușețelul.
Funia din
scrânciob, veche,
atârnă
acum de ramul
unui
copac nepereche,
a gutuie
miroase geamul
de la
casa unde-o cărăruie
încearcă s-ajungă cu greu:
suie, coboară,
iar suie,
trece
peste un pârâu
și nu-și poate atinge țelul,
ori totul
a încremenit…
Cărarea, dinspre pământ,
pornit-a să străbată cerul.
EN CASA
(poema en
estilo clásico)
Por aquí se quedó
sólo el cielo,
el cerezo que crece del tronco,
un pequeño prado, en el huerto
se está derritiendo el hielo.
La cuerda del columpio,
cuelga de una rama,
viene el olor a membrillo
desde una ventana
de la casa hacia donde
intenta llegar el sendero:
baja y sube, otra vez
pasa por un riachuelo,
pero no acude a la casa
que parece hecha de hielo…
Desde el suelo un sendero se alza
para atravesar el cielo.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu