Poema de José Antonio Fernández Sánchez

Para cruzar algunos puentes
basta pasar, sencillamente, de un lado al otro.
Se ha de buscar el nudo central de la madera
hasta verle el comienzo
y a partir de esa posición
ir avanzando,
entre puntas de astilla o sueltos márgenes.
Para cruzar algunas vidas
basta construir
el arrugado borrador de un puente
y andar por él,
en silencio, despacio,
como quien anda por el borde de una campana
recorrida por huellas trasparentes
que como prueba ineludible
indican que ese pie con el que andamos
no tiene suela
y va descalzo.
 
Pentru a trece peste unele punți
e îndeajuns să mergi dintr-o parte în cealaltă.
Trebuie să cauți nodul central al lemnului
până să-i vezi începutul
și pornind din această poziție
să înaintezi,
printre vârfuri de așchii sau margini aparte.
Pentru a trece prin anumite vieți
e îndeajuns să desenezi
ridata schiță a unei punți
și să pășești pe ea,
în tăcere, încet,
cum ar merge cineva pe marginea unui clopot
plin de urme transparente
care drept probă ineluctabilă
indică că acest picior pe care mergem
nu are talpă
și e desculț.