în urâtul zilelor.
Și așa conformăm timpul
și îl facem complicele
nenoroacelor noastre.
Și așa
până soarele se stinge
iar orizontul tace.
Însă există un cântec
și o pasăre ce dă din aripi
aici
unde aproape că nu privim.
Y ASÍ LLORAMOS
en el hastío de los días.
Y así conformamos el tiempo
y lo hacemos cómplice
de nuestros infortunios.
Y así
hasta que el sol se extingue
y el horizonte calla.
Pero hay una canción
y un colibrí que aletea
allí
donde casi nunca miramos.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu