oleandrii mă strigă roz înapoi
draga mea fiică
oleandrii noştri de-acasă
mă strigă roz înapoi
sînt doldora de floare
stau între
cerul îngrelat de nori de ceaţă
umedă ca rugina unei mohorîte ploi şi
noroiul acestui ianuarie fără ninsori
îi ridic trişti şi dojenitori
în dreptul geamului tău
de la etajul şapte
ţie îţi las
frumoasele mele grădini
suspendate între vis şi realitate
fiica mea dragălas adelfas me vuelven a llamar en color de rosa
mi querida hija
las adelfas de nuestra casa
me vuelven a llamar
están florecidas
se encuentran entre
el cielo cargado de nubes de niebla
húmeda como óxido de una lluvia afligida y
el lodo de este enero sin nieve
las levanto tristes y enojadas
hacia tu ventana
del séptimo piso
te dejo
mis bellos jardines
colgantes entre el sueño y la realidad
mi querida hija
els baladres em criden amb el rosa de nou
estimada
filla meua
els baladres
de la nostra casa
em criden
amb el rosa de nou
són plens
de flors
es troben
entre
el cel
pesat de núvols de boira
humida
com el rovell d’una pluja ombrívola
i el fang d’aquest gener sense neus
els alce
insatisfets i tristos
davant de
la teua finestra
del seté
pis
a tu et deixe
els meus bells jardins
penjants
entre el somni i la realitat
estimada
filla meua
(trad. în catalană de Pere Bessó)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu