luni, 25 martie 2013

Poem de MARIA ȘLEAHTIȚCHI (trad. în spaniolă şi catalană)



oleandrii mă strigă roz înapoi

draga mea fiică
oleandrii noştri de-acasă
mă strigă roz înapoi

sînt doldora de floare
stau între
cerul îngrelat de nori de ceaţă
umedă ca rugina unei mohorîte ploi şi
noroiul acestui ianuarie fără ninsori

îi ridic trişti şi dojenitori
în dreptul geamului tău
de la etajul şapte

ţie îţi las
frumoasele mele grădini
suspendate între vis şi realitate
fiica mea dragă


las adelfas me vuelven a llamar en color de rosa

mi querida hija
las adelfas de nuestra casa
me vuelven a llamar

están florecidas
se encuentran entre
el cielo cargado de nubes de niebla
húmeda como óxido de una lluvia afligida y
el lodo de este enero sin nieve

las levanto tristes y enojadas
hacia tu ventana
del séptimo piso

te dejo
mis bellos jardines
colgantes entre el sueño y la realidad
mi querida hija

els baladres em criden amb el rosa de nou
 
estimada filla meua
els baladres de la nostra casa
em criden amb el rosa de nou
 
són plens de flors
es troben entre
el cel pesat de núvols de boira
humida com el rovell d’una pluja ombrívola  
i el fang d’aquest gener sense neus
 
els alce insatisfets i tristos
davant de la teua finestra
del seté pis
 
a tu et deixe
els meus bells jardins
penjants entre el somni i la realitat
estimada filla meua

(trad. în catalană de Pere Bessó)


Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu