Penumbră deplină
Prăpăstiile vârstei sunt cu totul altele decât fantele din zidurile orașului împrejmuit și hăurile din munți. Aș lua ecourile ca pe cuvintele disipate în mâinile mele și aș dormi cu ele în lumina tăcerii, așteptând vocea lazariană ce nu știe de abisurile din visuri și m-ar face să trec printre firele și ascunzișurile luminii împrăștiate în penumbra de pe stânca unde în sfârșit luminează comprehensiunea.
Penumbra definitiva
Per a l’Andrei Langa
Los precipicios de la edad son distintos a las grietas de la ciudad amurallada y a las quebradas de montaña. Atraparía sus ecos como las palabras desvanecidas en mis manos y dormiría con ellas en la raíz del silencio, esperando la voz lazarena que no sabe de quebrantos de sueños y me haría pasar por los hilos y recovecos de la luz dividida en la penumbra del acantilado donde ilumina al fin el entendimiento.
Penombra difinitiva
Per a l’Andrei Langa
Els estimballs de l’edat són diferents als clivells de la ciutat emmurallada i als golerons de muntanya. Atraparia els seus ecos com les paraules esvanides en les meues mans i dormiria amb elles en l’arrel del silenci, tot esperant la veu llatzerada que no sap de trencaments de somnis i em faria passar pels fils i giragonses de la llum dividida en la penombra del penya-segat on al capdavall il•lumina l’enteniment.
(de Els colps de la sal 2012)
Agradecidísimo, Andrei. Vaya sorpresa! Un abrazo, Pere.
RăspundețiȘtergereEs un poema especial para mi, porque me lo has dedicado y estaba curioso saber como suena en rumano...
RăspundețiȘtergereun abrazo