marți, 7 februarie 2012

Wislawa Szymborska. Una del montón/ Una din mulţime




Una del montón

Soy la que soy.
Casualidad inconcebible
como todas las casualidades.

Otros antepasados
podrían haber sido los míos
y yo habría abandonado
otro nido,
o me habría arrastrado cubierta de escamas
de debajo de algún árbol.

En el vestuario de la naturaleza
hay muchos trajes.
Traje de araña, de gaviota, de ratón de monte.
Cada uno, como hecho a la medida,
se lleva dócilmente
hasta que se hace tiras.

Yo tampoco he elegido,
pero no me quejo.
Pude haber sido alguien
mucho menos individuo.
Parte de un banco de peces, de un hormiguero, de un enjambre,
partícula del paisaje sacudida por el viento.

Alguien mucho menos feliz,
criado para un abrigo de pieles
o para una mesa navideña,
algo que se mueve bajo un cristal de microscopio.

Árbol clavado en la tierra,
al que se aproxima un incendio.

Hierba arrollada
por el correr de incomprensibles sucesos.

Un tipo de mala estrella
que para algunos brilla.

¿Y si despertara miedo en la gente,
o sólo asco,
o sólo compasión?

¿Y si hubiera nacido
no en la tribu debida
y se cerraran ante mí los caminos?

El destino, hasta ahora,
ha sido benévolo conmigo.

Pudo no haberme sido dado
recordar buenos momentos.

Se me pudo haber privado
de la tendencia a comparar.

Pude haber sido yo misma, pero sin que me sorprendiera,
lo que habría significado
ser alguien completamente diferente.
 
(poema reproducido: blog Poesía Solidaria, trad. al castellano por Gerardo Beltrán)


Una din mulţime

Sunt cea care sunt.
O întâmplare de neconceput,
ca toate întâmplările.

Alţi strămoși
puteau să fie ai mei
iar eu aş fi putut abandona
alt locaş,
sau m-ar fi strivit stratul de funigei
dedesubtul vreunui copac.

În garderoba naturii
există o mulţime de haine.
Haină de păiangen, de pescăruş, de şoarec de munte.
Fiecare în parte, ca făcută pe măsură,
o poartă docil
până când se şifoneaază.

Eu nu am ales nici atât,
dar nu mă plâng.
În locul meu ar fi putut fi altul
mai puţin asemănător omului.

Parte dintr-un banc de peşti, dintr-un muşuroi de furnici, dintr-un roi de albine,
fărâmă din peisaj, cutremurată de vânt.

Cineva mai puţin fericit,
croit pentru a fi un veşmânt de piei
sau pentru o masă de Crăciun,
ceva care se mişcă sub ocularul microscopului.

Copac împlântat în pământ,
de care se apropie un incendiu.

Iarbă pătulită
de la galopul de neînţelese întâmpări.

Un tip fatal
care e eclatant pentru alţii.

Şi dacă aş fi produs frică în oameni,
sau doar dezgust,
sau doar compasiune?

Şi dacă nu mă năşteam
în tribul cu pricina
şi mi se închideau drumurile în faţă?

Destinul, până acum,
a fost binevoitor cu mine.

Ar fi putut să nu îmi permită
să-mi amintesc de momentele bune.

M-ar fi putut priva
de tendinţa de a compara.

Puteam fi eu însumi, dar fără să mă surprindă,
ceea ce ar fi semnificat
să fiu cineva complet diferit.
 
(trad. del castellano - a.l.)

2 comentarii :

  1. Andrei:
    Muy buena idea traducir este poema al rumano. Es un poema precioso que a mí me encanta y en rumano suena muy bien.

    Gracias
    Abrazos
    Ana

    RăspundețiȘtergere
  2. ...me ha gustado la traducción al castelliano, un gran merito del traductor que ha encuentrado el camino corecto hacia este poema tan personal...

    un saludo

    RăspundețiȘtergere