PERROS
DEL ATARDECER
Los
perros vagabundos de la calle
las nubes
desaseadas del atardecer,
grises
árboles caminantes
cuando
todo se junta por la ciudad.
La luz al
horizonte
los
hombres en las calles,
las calles
en esquinas,
y los
perros vagabundos
desparraman
la tarde.
¡Son
nubes desaseadas del atardecer
son
grises árboles de la tierra!
¿Qué amo
los olvida?
¿Qué
nubes los apaga?
¿Hacia
dónde caminan?
Los
perros las perras son las nubes
que se
encienden al encontrarse,
van junto
al atardecer marchando,
oliendo
las nubes árboles
para
calmar el hambre.
Así los
perros de la tarde vagan
las nubes
desaseadas de este mundo
se
prolongan al fondo de las calles
husmeando
el color de nubes
ojos
añorando la carne del crepúsculo.
CÂINI PE ÎNSERATE
Câinii vagabonzi de afară,
norii tulburi ai înserării,
copaci cenușii ce merg la pas
când toate se adună în oraș.
Lumina la orizont,
oamenii în stradă,
străzi ce se întretăie,
și câinii vagabonzi
destramă amurgul.
Sunt norii tulburi ai înserării,
sunt copacii cenușii ai pământului!
Care-i stăpânul ce-i uită?
Ce nori îi acoperă?
Unde se duc?
Câinii toți laolaltă sunt norii
ce luminează la întâlnire,
merg grămăjoară în faptul serii,
mirosind norii, copacii,
pentru a-și potoli foamea.
Așa rătăcesc câinii înserării,
norii tulburi ai acestei lumi
se alungesc până în capătul străzilor,
mirosind culoarea norilor,
ochi ducând dorul cărnii de crepuscul.
Como agradecer a alguien que tan generosamente, recibe una solicitud y de inmediato acepta.
RăspundețiȘtergereD´s te bendiga, querido Andrei Langa, gracias por ayudarme a ayudar y llevar esperanza.
Juan Escudero, tal vez , no pueda decir gracias por acá, más, apenas le vea, conseguiré de su puño y letra un gracias para ti.
Mi corazón queda eternamente agradecido
De inmediato avisaré a la Poeta amiga, Libertad Manque, que es quien realiza esta hermosa labor, Taller de Poemas Intramuros.
Un abrazo
Rossana Arellano