PICĂTURI
Cade din nou picătura din frunză peste pielea ce se înfioară: ajunge până
la marginea coroanei, ochi rostogolit aproape de capătul schelelor.
Cum e aerul trecut prin golul luminii,
cum e vântul ce bate în portalul pleoapelor,
această sete din gura balcoanelor. Palpită părți din mobilier
(reminiscență a chitarei de foc,
fotografie în toate cele patru unghere
ale ecoului.) Merg la întâmplare. –îmi zic.
Aceeași venă spartă a odăii ce se aseamănă furtunii.
Misterul se impune în detrimentul dorinței de somn: în vârtejul zorilor,
corpul cu un surplus de cerneală.
(Toate căderile stropilor sunt
pură arhitectură, suspin venit
din respirație, aproape anaforă.)
GOTAS
Vuelve la
gota de la hoja sobre la piel que se alza: asciende hasta
el
costado de los abanicos, delgado ojo a quemarropa de los andamios.
Como el
aire en las agujas de la luz,
como el
viento en el portal de los párpados,
esta sed
sobre el mantel de los balcones. Pulsan desnudas las mueblerías,
(reminiscencia
de guitarra de fuego, fotografía en los cuatro costados
del eco.)
Voy a tientas, —me digo.
Siempre
la vena rota de la habitación semejante a la tormenta.
Avanza el
misterio en detrimento del bostezo: en la marejada del alba,
el cuerpo
con redoble de tinta.
(Todas
las horcajadas de las gotas son arquitectura, jadeo desclavado
de la
respiración, al punto de la anáfora.)
Barataria,
05.X.2013
La poesía efectista siempre me ha impactado, y André es un genio para atraerla a la orilla de la mesa y pegar su aliento al vidrio del cielo en una feroz caída de sal negra que ciega la luna en medio de la escenografía de eso que es llama y borrasca, su aliento de poeta.
RăspundețiȘtergereUn placer siempre admirar tu trabajo Andrei y por ende el de aquellos a quienes traduces. Aplausososos y un beso