”Amintirile
sunt unelte sensibile cu ajutorul cărora răscolim trecutul”, interviu cu Andrei Langa*
Valentina
Basoc: - Cum v-au rămas întipăriți în memorie anii de studenție petrecuți la
Universitatea de Stat din Moldova?
Andrei Langa: - Cei cinci-șase ani de studenție au fost
trăiți intens atât la nivel spiritual, cât și material. În toată acea perioadă
de studii încercasem cumva să recuperez ”timpul pierdut”, mă refer în mod
special la cei doi ani în care m-am aflat în ”slujba patriei sovietice”... Mi-a displăcut dintodeauna tertipurile
sistemului comunist, iar atunci văzusem pe viu cum a eșuat ”perestroika”
gorbaciovistă și cum se apropia cu rapiditate momentul destrămării Imperiului
sovietic. Iată de ce orice soi de manifestare a ideologiei de partid mi s-a
părut penibil și abuziv, direcționată în mod conștient împotriva spiritului
liber.
V.B: - Prin ce v-a atras atenția Facultatea de
ziaristică și filolgie a Universitătii de Stat?
A.L.: - De
fapt, încercasem mai întâi să intru la studii la Facultatea de istorie a USM,
chit că beneficiasem de o pregătire serioasă în domeniu, ce se datora mai cu
seamă regretatei profesoare de istorie Ana Dudnic, cea care a predat cu pasiune
zeci de ani la rând acest obiect de studiu elevilor din școala medie din satul
natal Milești. Din păcate, atunci nu trecusem concursul de admitere, poate din
motiv că eram prea încrezut în forțele proprii, poate și din cauza că era prea
mare numărul aspiranților dornici de a deveni istoricieni. Așa că abia după
cătănie mi-a reușit tentativa, când alesesem să fac studiile la altă facultate,
adică la ziaristică. Publicasem deja numărul necesar de articole (șase la
număr!) pentru admiterea la facultate. Mai mult ca atât, îndată după revenirea
la vatră îmi apăruseră primele versuri în paginile ziarului ”Tinerimea
|Moldovei/Tineretul Moldovei”, la rubrica ”Poșta literară”, susținută de
cunoscuții poeți și ziariști Constantin Olteanu și Vsevolod Cernei. Ziaristica
și poezia pe care le îmbinam fericit pe atunci erau o condiție sine qua non
pentru ca totul să funcționeze în regimul de viață aproape ascetic pe care îl
respectam cu unele abateri pe atunci.
V.B.: -
Credeți că sunt absolut necesare studiile superioare pentru ați asigura un
viitor de succes?
A.L.: - În
primul rând, nu cred că studiile superioare îți pot asigura succesul în
viață. Paradoxul e că, într-un capăt de
țară ca a noastră, oamenii studioși sunt în majoritatea lor tratați cu
indiferență sau chiar cu ură ascunsă de către semenii lor (e vorba de o mai
veche atitudine bolșevică (!)). Se știe doar că majoritatea guvernanților
actuali au o pregătire intelectuală aproximativă, iar mulți dintre ei sunt
marcați de mentalitatea comunistă. De aici și viziunea asupra lumii a oamenilor
de rând, în marea lor parte apolitici, obișnuiți să se ghideze după ideile și
viziunile vetuste ale aleșilor lor, lucruri ce li se inoculează prin
intermediul mass-media sau direct de la tribună.
V.B.: -
Care sunt cele mai frumoase amintiri trăite în anii de studenție?
A.L.: - Amintirile
sunt unelte sensibile cu ajutorul cărora răscolim trecutul: afânăm pământul dur al
timpului pentru ca să sădim sentimentele noastre sincere... Trebuie să
reconfirm un adevăr știut de toată lumea că, pe lângă activitățile relaționate
propriu-zis cu procesul de învățământ de la Alma Mater, cele mai frumoase
momente din perioada studenției se consumau la începutul toamnei, când eram
obligați să ne deplasam cu toți colegii de facultate pentru ca să ajutăm la
strânsul roadei gospodăriile agricole din republică. În ultimul an de studii,
1991, mi s-a născut primul fiu și tot în acelaș an am fost angajat în calitate
de corespondent titular la ziarul ”Tinerimea Moldovei/Tineretul Moldovei”,
începându-mi totodată activitatea științifică la Institutul de Literatură și
Folclor al AȘM.
V.B.: -
Orice student are profesori de care se atașează si care îi devin apropiați sau
chiar prieteni. S-a întâmplat la fel si în cazul dvs? Cum vi-i amintiți pe
profesorii de la facultate?
A.L: -
Profesorii cei buni rămân să ne învețe carte și în afara aulelor. Iată doar
câteva nume de profesori dragi mie, care îmi vin acum în memorie: Tamara
Cristei, Dumitru Coval, Serafim Isac, Mihai Guzun, Victor Moraru, Gheorghe
Marin, Ion Mocreac, Silvia Grossu, Sergiu Pavlicenco ș.a.
V.B.: -
Sunteți autorul a câtorva plachete de versuri, de asemenea ați semnat și
monografia satului natal ”Mileștii Mari. O istorie rescrisă”. Pe lângă toate
astea mai sunteți cunoscut și pentru faptul că aveți la activ mai multe traduceri din creația poeților de limbă spaniolă,
clasici și contemporani. De unde această pasiune pentru poezia spaniolă?
A.L.: -
Ideea cărții despre istoria satului Milești a aparținut primarului Petru Leucă,
el ocupându-se și de colectarea fondurilor pentru susținerea financiară a
acestui proiect editorial, realizat împreună cu istoricul Zinaida Șofranschi și
poetul/fotograf Dumitru Maxim. Pasiunea pentru limba și literatura spaniolă, ca
să răspund până la capăt la întrebare, nu a apărut din senin, ci vine implicit
din îndelungata ședere în Spania și se datorează cunoașterii oamenilor și
culturii de aici. Începând din primăvara anului 2002, mă aflu până în prezent
într-o continuă deplasare de serviciu. Rezultatele acestui periplu iberic îl
puteți găsi reflectat în partea a doua a C.V.-ului de mai jos*.
V.B.: -
Încă din anul 2001 sunteți membru al
Uniunii Scriitorilor din Moldova, credeți că munca scriitorilor este suficient
de apreciată la noi în țară?
A.L.: - A
fi scriitor nu este o treabă ușoară nicăieri în lume. Puțini, chiar foarte puțini
autori își câștigă existența din comercializarea cărților pe care le scriu și
le editează. Piața de cărți abundă în titluri și nume de autori obscuri,
valoarea artistică, creația propriu-zisă pierzându-și din autenticitate. Multe
cărți bune de poezie sau proză rămân în varianta de manuscris, altele sunt
publicate on-line. Internetul pare să fie panaceul pentru mai mulți scriitori
care vor să-și publice opera. Aprecierile pertinente pot să le dea doar
specialiștii, adică criticii literari veritabili, dar aceștia pot fi numărați
pe degete la noi în republică, iar cei din afară nu au nici un interes să se
implice. Se impune, așadar, crearea unei instituții de învățământ de profil,
așa cum există în multe țări ale lumii, dar lucru acesta nu cred că îi interesează
pe guvernanții de la Chișinău...
V.B.: -
Dacă nu ați fi mers la Facultatea de Ziaristică, care altă cale ați fi fost
dispus să o urmați? La moment sunteți plecat în străinătate, în Spania, ce va
motivează să va aflați așa departe de casă?
A.L.: - Ziceam
mai sus că, după absolvirea școlii medii, intenționam să-mi continui studiile
la Facultatea de istorie a USM. Puțin mi-a lipsit să ajung și să o fac pe
istoriograful, m-am regăsit însă în alt domeniu apropiat de activitate. Ori,
istoria literară și literatura în general sunt imposibil de conceput fără o
documentare amplă, fără date și fapte reale culese din trecut. Vin cu asemenea
afirmație reieșind din propria experiență, acumulată în cei peste zece ani de
muncă în cadrul Institutului de Literatură a AȘM. Odată plecat din cadrul
acestei instituții - plecare abruptă și cu atât mai dureroasă – nu mi-a
dispărut niciodată în toți acești ani dorința să revin acolo. Adevărul e că la
scurt timp după ce am ajuns peste hotare mi-am rezolvat toate problemele financiare.
Mă simt însă în pielea protagonistului autorului Camil Baltazar din ”Întoarcerea poetului la uneltele sale” volum
de eseuri citit încă în anii de studenție, când lecturam cu nesaț cărțile luate
cu împrumut de la Biblioteca Națională.
V.B.: - Ce
calităţi v-a educat universitatea? Considerați ca Universitatea de Stat din
Moldova este o instituție de învățămând superior de prestigiu? După părerea
dvs., cum s-a schimbat imaginea Universității de Stat din perioada în care ați
fost student pină în prezent?
A.L.: - Nu
știu dacă o instituție superioară de învățământ poate să educe anumite calități
studenților pe care îi încorporează. Odată ce ai intrat în aula universitară
înseamnă că ai deja formate calitățile morale necesare pentru propria dezvoltare
intelectuală, profesorilor rezervânduli-se rolul de a alimenta apetența pentru
cunoștințe a învățăceilor. După părerea mea, o asemenea tratare a relației
”student-profesor” duce la creșterea prestigiului oricărei instituție de
învățământ. Imaginea USM-ul apărută dintr-o asemenea perspectivă o văd tot mai
deslușită. În ce privește Facultatea de Jurnalism, bucură faptul că în prezent,
de rând cu profesorii care mi-au predat și mie odinioară, lucrează câțiva
colegi care au absolvit facultatea la începutul anilor nouzeci.. Faptul în sine
vorbește despre un proces firesc și util al schimbului de generații.
Valentina
Basoc, studentă USM, fac. Jurnalism
*Andrei
LANGA, Curriculum vitae
Născut la
14 iulie anul 1965, originar din comuna Milești (r-nul Nisporeni). Absolvent al
Facultății de Ziaristică a Universității de Stat din Moldova (1986 - 1991).
I.
Colaborator
științific superior al Institutului de Literatură și Folclor al Academiei de
Științe din Moldova (1991-2003); corespondent titular la ziarul Tineretul
Moldovei (1991-1992); redactor-prezentator al emisiunii literare Bumerang,
programul II Luceafărul, Radioul Național (1992); corespondent titular la
revistele Glasul Națiunii, Patria Tânără și Fotbal Hebdo (1993-1995); doctorand
al Institutului de Literatură și Folclor al A.Ș.M. (1994-1997), premiul
Academiei de Științe din Moldova pentru cartea Leonard Tuchilatu. Creație prin
destin (1997); susține teza Manifestări expresioniste în poezia română:
evoluție și formulă poetică, i se acordă titlul de doctor în filologie (1997);
membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2001). prezent cu versuri
pe paginile revistelor Literatura și Arta, Columna, Limba Română, Basarabia
etc.; a editat micromonografia Leonard Tuchilatu. Creație prin destin (Vasile
Cârlova, București, 1996), placheta de versuri Pe când se vor trezi zeii (Prut
Internațional, Chișinău, 1999), studiul literar Expresionismul în poezia
română: de la Lucian Blaga la Leonard Tuchilatu (Prut Internațional, Chișinău,
2001) și placheta de versuri Copacul călător (Democrația, București, 2007); a
publicat în presa republicană un șir de portrete literare: George Meniuc.
Tentația poeziei moderne; Leonida Lari. Viziuni metafizice; Leonard Tuchilatu.
Revelație și mister; Lidia Istrati. Starea de adevăr; Alexandru Gromov.
Magnetismul culturii române; Vasile Coroban. Deschiderea spiritului critic spre
universalitate etc.
II.
Între anii
2009-2011 a colaborat la revista Român în Lume (Madrid, Spania); are la activ
mai multe traduceri din creația poeților de limbă spaniolă, clasici și
contemporani, publicate în reviste de specialitate din România și R.Moldova
(José Hierro, Miguel de Unamuno, Octavio Paz, Pere Bessó, Ana Muela Sopeña, Andre
Cruchaga, Mercedes Ridoci, Francisco Basallote, Leticia Garriga, Pilar Iglesias
Torre ș.a., versurile sale apărând pe paginile revistelor Alkaid (Valladolid,
Spania) și Verbo(des)nudo (Cile); a obținut premiul revistei electronice
"Katharsis" pentru traducerea în spaniolă a volumului de poeme
Copacul călător-“El árbol viajero”
(Santander, 2008); Tambor de Agua/Tambur de Apă (poezie, trad. din
spaniolă, aut. Leticia Garriga, Mexic, 2012); Cuaderno de ceniza/Tablou de
cenușă (poezie, trad. din spaniolă, aut. André Cruchaga, El Salvador, 2013 (în
colab.)); Muzicianul mut/El músico mudo (poezie tradusă din limba română de
autor, Barcelona, 2014); Paisaje interior/Peisaj interior (poezie haiku, trad. din
spaniolă, aut. Leticia Garriga, 2014, Mexic; în anul 2010, împreună cu istoricul Zinaida Șofranschi
a editat volumul "Mileştii Mari. O istorie rescrisă"(Tipografia
Centrală, Chișinău), iar începând cu primul trimestru al anului 2009
administrează un blog personal (www.barometrubasarabean.blogspot.com),
unde postează articole și propriile creații literare, precum și diverse traduceri din spaniolă în română
și viceversa, colaborând cu mai mulți scriitori din Spania și țările Americii
Latine.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu