***
solo
teníamos que decir lluvia
para que el otro sacara de su boca
un paraguas
para que el otro sacara de su boca
un paraguas
***
era destul să fi zis ploaie
pentru ca altcineva să scoată din
gură
o umbrelă
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(
Atom
)
Bun poem, dar sper sa nu te superi ca iti propun o usoara modificare a traducerii (nu stiu limba spaniola, deci te rog sa nu iei cuvintele mele decat ca pe niste amicale si profane observatii).
RăspundețiȘtergere"era destul doar" suna rau, pleonastic. Apoi cacofonia "ca cineva" (stiu, sunt poeti cunoscuti care in mod intentionat lasa astfel de cacofonii in text pt. a obtine un ton mai natural, dar aici, fiind vorba despre o traducere, nu cred ca e cazul unei asemenea situatii). Pe de alta parte, sunt constient ca e foarte greu de evitat acea cacofonie. Si inca un lucru, nu-mi dau seama daca "el otro" se refera la "cineva" sau la "celălalt". Daca e "celalalt" (si-mi place sa cred ca asa e), atunci poemul scade ca intensitate suprarealista, dar castiga in mesaj, in coerenta, in emotie.
Iti propun urmatoarea varianta:
"era destul să fi zis ploaie
pentru ca imediat celălalt să scoată din gură
o umbrelă"
Primul vers cred ca e mai bun asa, in schimb al doilea devine putin greoi din cauza cuvantului "imediat".
Strofa ar putea fi si asa:
"era destul să fi zis ploaie
pentru ca (cineva) celălalt să scoată din gură
o umbrelă";
dar ramane acea mica stridenta: "ca cineva (celălalt)".
Pana la urma, singurul lucru care ma deranjeaza e acel "doar" din traducerea ta. As lasa asa:
"era destul să fi zis ploaie
pentru ca cineva să scoată din gură
o umbrelă"
In fine, poate gresesc. Repet insa ca-mi place strofa. Ai mai tradus ceva din poezia lui León Peredo? Sunt curios sa citesc si alte texte. Multumesc! Numai bine! Ciprian
Mulțam, Ciprian, pentru sugestii. Iată un alt poem de León Peredo, tradus în română și și publicat pe blog...
Ștergere***
podría crecerme un avión bajo los párpados
es domingo de ceniza
la mano izquierda empieza a andar sola por
la casa
he descubierto mi propio pie debajo
de la mesa persiguiendo una mosca o su propia uña
andan orejas iguales a las mías detrás de mi cabeza
llevo pegada a la espalda una puerta giratoria donde
una mujer hace todo el trabajo
se me salen del cuerpo una a una las costillas
andan memorias iguales a las mías trepándose a
los semáforos, es domingo o es ceniza, toc toc el sol
mientras tanto
una pestaña de mujer abre en mis ojos
un puesto ambulante de garrapiñadas
y copos de azúcar que empiezan a tapar
el mundo/
***
aș putea să-mi înalț un avion pe sub pleoape
e duminică de cenușă
mâna stângă începe să se plimbe singură prin
casă
mi-am descoperit propriul picior pe sub
masă urmărind o muscă sau unghia sa
se mișcă urechi ca ale mele pe după capul meu
am spatele lipit de o poartă ce se rotește unde
o femeie face tot lucrul
îmi ies din corp una câte una toate coastele
trec memorii ca a mea cățărându-se pe semafoare,
e duminică sau e cenușă, soarele face tuc tuc
între timp
o geană de femeie deschide în ochii mei
un post ambulant de bombonerie
și fulgi de zahăr ce încep să acopere
lumea/
Ha, da, draga Andrei, "altcineva" e solutia perfecta. Cum de nu mi-a trecut prin cap?!
RăspundețiȘtergereDin pacate, a doua poezie nu-mi place, dar iti multumesc ca mi-ai dat ocazia sa mai citesc ceva de Peredo.