joi, 24 mai 2018

Poem de Eloy Sánchez Rosillo*


Fotografia postată de Antonio Moya.

***
... regresar al lugar conocido
-casa apagada, seca geometría-
con los ojos muy viejos, sin nada entre las manos,
y seguir contemplando con dolor y en silencio
nuestra nada más íntima: la muerte acostumbrada.


***
… să revii pe meleagurile tale
-casă pustie, simplă geometrie-
cu privirea pierdută, cu mâinile goale,
și să continui să cauți cu dor și în tăcere
la ceea ce ți-a fost mai drag: moartea eternă.

*trad. din spaniolă de A. Langa

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu