(Ida Vitale (Montevideo, 2 de noviembre de 1923) es una poeta, traductora, ensayista, profesora y crítica literaria uruguaya)
EXILIOS
Están aquí y allá: de paso,
en ningún lado.
Cada horizonte: donde un ascua atrae.
Podrían ir hacia cualquier grieta.
No hay brújula ni voces.
en ningún lado.
Cada horizonte: donde un ascua atrae.
Podrían ir hacia cualquier grieta.
No hay brújula ni voces.
Cruzan desiertos que el bravo sol
o que la helada queman
y campos infinitos sin el límite
que los vuelve reales,
que los haría casi de tierra y pasto.
o que la helada queman
y campos infinitos sin el límite
que los vuelve reales,
que los haría casi de tierra y pasto.
La mirada se acuesta como un perro,
sin el tierno recurso de mover una cola.
La mirada se acuesta o retrocede,
se pulveriza por el aire,
si nadie la devuelve.
No regresa a la sangre ni alcanza
a quien debiera.
sin el tierno recurso de mover una cola.
La mirada se acuesta o retrocede,
se pulveriza por el aire,
si nadie la devuelve.
No regresa a la sangre ni alcanza
a quien debiera.
Se disuelve, tan sólo.
EXILURI
Sunt aici și acolo: în trecere,
în nici o parte.
La orice orizont: unde arde un tăciune.
Ar putea pleca spre oricare falie.
Nu există busoală și nici voci.
Trec prin pustiuri unde soarele mare
sau frigurile frig,
peste câmpuri infinite și fără de margini
care îi fac să fie ceea ce sunt,
care i-ar face să fie ca pământul și iarba.
Privirea se lasă în jos, pare un câine
ce nu are putere nici să dea din coadă.
Privirea se lasă în jos sau se reîntoarce,
dispare departe, în aer,
dacă nimeni din jur nu răspunde.
Nu revine în sânge și nici nu ajunge
unde ar trebui.
Dispare, atât doar.
*A. Langa
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu