Un poem de Elisabeta Isanos, tradus în catalană de Pere Bessó

VIILE ARSE

În tara cu viile arse,
toti umblã cu gurile
negre de struguri.
În tara cu limbile smulse,
toti umblã
cu cântec în gât,
cântã de frunzele verzi,
în tara
fãrã nici o pãdure.
Publicul bate
din palmele dure.
Cerul nu spune nimic,
ninge si-atât.

VINYES CREMADES

Al país de les vinyes cremades,
tots caminen amb les boques
negres de raïm.
Al país amb les llengües arrencades,
tots caminen
amb la cançó a la gola,
canten les fulles verdes,
al país
sense cap bosc.
La gent bat
les palmes dures.
El cel no diu res,
la neu tampoc.