Alba roja
Al jardí
del més alt penya-segat obriràs les ales a les aigües en el moment sublim del
vol de la solitud car en l’hivern sempre hi ha temps per el novell darrer poema
(de La
mort del pare, 2012)
Alba roja
En el jardín del más alto acantilado abrirás las alas
a las aguas en el momento sublime del vuelo de la soledad pues en el
invierno siempre hay tiempo para el nuevo último poema
Auroră roșie
În grădina celei mai înalte stânci vei deschide aripile către ape în momentul sublim al zborului solitudinii ori în iarnă oricând este
timp pentru ultimul nou poem
(trad. în română de A.L.)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu