El jove poeta Marian Dragomir (Ploieşti, 1980) recoge la analogía del hombre con el árbol y a partir de ella nos lleva a la correspondencia simbólica del desarrollo de la sabiduría –la maduración del ser- con el crecimiento de las ramas puntas o más extremas del árbol que llevan su rumor de hojas al cielo.
Marian Dragomir ha colaborado en Din pana egretei, Suferinta-mi, rev. Atitudini, anul VIII, n.6, agosto 2010; Îndoieli, rev. Literaria, anul I, nr.7, august 2010; Marcaj pe cruce, în rev. Constelatii diamantine, Anul I, nr. 1, 2010 y ha publicado los siguientes volúmenes: Paradigma comunicării verbale la adolescenti, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Bucuresti; Stihuri pentru viata mare, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Bucureşti, 2010; Es miembro del cenáculo Atitudini de la Casa de cultura “Ion Luca Caragiale” de Ploieşti y del cenáculo Lira 21)
‘am jucat un copac’
crengile sunt extreme
la fel de crude
ca ignoranța înțelepciunii
dar mă sprijin de amintiri
de spațiul sacru
în care lucrurile
devin binecuvântate
vuietul crengilor spre cer
nu este ca mersul
pe jos
pe scări
este un răsad de soare în creștere
crengile sunt extreme
la fel de crude
ca ignoranța înțelepciunii
dar mă sprijin de amintiri
de spațiul sacru
în care lucrurile
devin binecuvântate
vuietul crengilor spre cer
nu este ca mersul
pe jos
pe scări
este un răsad de soare în creștere
‘he interpretat un arbre’
les branques són extremes
tan crues
com la ignorància de l’enteniment
però m’ajude de records
de l’espai sacre
en què les coses
esdevenen beneïdes
la remor de les branques cap al cel
no és com anar
per terra
per les escales
és un plançó de sol en creixement
les branques són extremes
tan crues
com la ignorància de l’enteniment
però m’ajude de records
de l’espai sacre
en què les coses
esdevenen beneïdes
la remor de les branques cap al cel
no és com anar
per terra
per les escales
és un plançó de sol en creixement
las ramas son extremas
tan crudas
como la ignorancia del entendimiento
pero me sirvo de recuerdos
del espacio sacro
donde las cosas
se vuelven benditas
el rumor de las ramas al cielo
no es como andar
por tierra
por las escaleras
es un plantón de sol en crecimiento
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu