Poem de Carmen SECERE*

***

am întâlnit
oameni de piatră
oameni de aer
oameni de apă
și oameni de foc

numai la capătul puterilor
am întâlnit
îngeri

***

he encontrado

hombres de piedra

hombres de aíre

hombres de agua

y hombres de fuego

sólo cuando llegue al final

encuentre

ángeles

*trad. în spaniolă de A. Langa

PERSPECTIVE*

PERSPECTIVE

Praful își are

perspectivele sale,

ajunge oriunde.

PERSPECTIVAS

El polvo en sí

tiene sus perspectivas,

está en todo.  

PERSPECTIVES

La pols manté
les seues perspectives,
s’estén pertot.

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

TRIPTIC*

TRIPTIC

Pe căi neștiute ajungi aproape de câmp,

o lună ascunsă stă după fiecare arbor.

Păsări fără de glas zboară în noapte

peste pagiștea plină de mărăcini.

Pași ce duc într-o singură direcție,

pe care te surpinzi că nu o percepi.

Tărâm adunat din mai multe fărâme,

cu un fundal punctiform la orizont.

Trup peste trup, ca într-un triptic:

Cine îndrăznește să îl deschidă?

Tablou întins cât cuprinzi cu ochii,

unde razele intră să lumineze.

*poezie de A.Langa

NORI PE CER/ NUBES EN EL CIELO

NORI PE CER

Diminețile devreme trec repede,

se ridică la cer odată cu ceața.

Visele toate rămân singure,

fără de vreun stăpân.

La întoarcere apar nori pe cer,

ca o operă deschisă a viselor.

NUBES EN EL CIELO

La madrugada pasa rápido,

se eleva hacia el cielo con la niebla.

Los sueños se quedan solos,

quedados sin ningún dueño.

Las nubes se elevan hacia el cielo,

como una obra abierta de los sueños.

*poezie de A.Langa

ECHILIBRISTICĂ*

ECHILIBRISTICĂ

Nu e medicament să te faci bine,
nici alifii sa te apere de alte boli.

Torța ce o porți e din hârtie,

pe care au fost scrise niște poezii.

Păzește-te zi de zi de piază rea,

de omul cu papuci de metal.

Pe creasta argintată a valului

se merge doar în picioarele goale.

*poezie de A.L.

Poema de Mercedes Ridocci (trad. al rumano*)

***

Tras el cristal del viaje
el atardecer se difumina en balsa roja.
Tumbas de nieve la mecen
mi alma sosegada se pierde
en su extensa lengua de fuego
se extingue en su efímera existencia
expira en sus cenizas.

(del poemario © Arrugas de silencio)

***

După geamul călătorului

seara se îndepărtează pe o barcă roșie.

Brațe de zăpadă o leagănă

sufletu-mi liniștit pleacă și el

în gura sa de foc

dispare odată cu existența-i efemeră

se stinge sub cenușa sa.

*A.L.

SIGNOS/ SEMNE* de Nicolás Corraliza

SIGNOS

Atravesado por el silencio que provoca el desengaño.
Debe ser la lucidez del instinto la que se come el dolor
y expulsa la anestesia de la especie.

SEMNE

Străpuns de tăcerea ce provoacă dezamăgirea.

Pare să fie luciditatea instinctului ce reține durerea

și stopează anestezierea speciei.

*trad. din spaniolă de A.Langa

Silencio/ Tăcere* de Hugo Mujica

Silencio

y en el silencio
respira la noche,
respira silencio.

Por la ventana
entra
una brisa,

entra, sale y pasa
sin dejar
ni llevarse nada

y súbitamente,
en ese paso,
nada sobra, nada falta.

”Cuando todo calla”

Tăcere

și în tăcere

respiră noaptea,

respiră tăcere.

Prin geam

intră

o boare de vânt,

intră, trece pe aici

fără să lase

sau să ia ceva

și dintr-odată,

în calea asta,

e totul, nimic de prisos.

*traducere din spaniolă de A.Langa

TIMP TRECUT*

TIMP TRECUT

Îmbrăcat în hainele decolorate ale timpului,

fără încălțări și cu pălărie de paie, cu bor,

mi te plimbi printre prunii căzuți pe o parte

cu păsări cu tot și fără de frunzele lor.

Atâtea flori aromate, cu petale căzute,

sădite de cineva în spatele casei,
fărâme de cer azuriu împrăștiate deasupra,

prin care soarele încearcă să mi te salute.

Pe poarta ce stă gata să se prăvale

intră și ies pe rând niște necunoscuți,

oaspeți nepoftiți, de neoprit din cale,

câine legat cu un lanț, mereu asmuțit.

*A.L.

ICAR*

ICAR

Ai rămas cu-n pas în urmă 
de a lumilor gâlceavă.
De ce să te afli-n turmă
și de ce atâta grabă?

Nu-i mai bine să stai singur
și să te-ngrijești de suflet,
cum e într-un fruct un sâmbur:
de ce oare atâta umblet?

Dintr-un loc se vede zarea,
nu din toate deodată,
și îți arde lumânarea
când mișcarea ți-i înceată.

Astea le înveți cu timpul,
până-ajungi să te faci mare,
și e bine să porți nimbul
soarelui pe când răsare.

Ziua s-o începi cu dreptul,
noaptea s-o petreci în pripă,
doar așa, ca înțeleptul,
vei avea pe spate-aripă.

Vei purta aceeași slavă,
ca Icarul din poveste,
iar a lumilor gâlceavă
”iată e și nu mai este...”

*poem și imagine de autor

COPAC*

COPAC

La capătul grădinii 
a crescut copacul acum cioturos 
cineva i-a mai tăiat o creangă,
o gaură largă se cască în pântecul lui
un gol ce se uită la tine 
din trupul ciuntit

*poem și imagine de autor

DESINENȚĂ*

DESINENȚĂ

De la Creație la Creatură,

Omul se poticni de o simplă,

nevinovată desinență - "ură".

Poema de Eugénio de Andrade (trad. în română)

(la foto y el poema escogidos del muro de facebook de Antonio Moya)

***

Cada cosa tiene su fulgor,
su música.
En la naranja madura canta el sol,
en la nieve el mirlo azul.
No sólo las cosas,
los propios animales
brillan con una luz acariciada;
cuando el invierno
se acerca a sus ojos,
la transparencia de las estrellas
se vuelve fuente de su respiración.
Sólo eso hace
que duren todavía.
Así el corazón.

***

Orice lucru are sclipire,

muzica sa.

Portocala coaptă e ca soarele,

mierla se pierde prin zăpadă.

Nu doar lucrurile,

fiarele însăși

strălucesc într-o lumină nouă;

când iarna

le apare pe sub priviri,

transparența stelelor

devine sursa respirației lor.

Asta le face

să mai existe.

Ca și inima.

*A.Langa

FERMENTAȚIE*

FERMENTAȚIE

Există viața dincolo de viață?.. Se aude vidul, 

Vezuviu ce-și zvârle lava afară,

forfotă ale firelor de nisip căzute din clepsidră,

clipă ce cade de pe funia albastră

- funambulism intrinsec - 

scândură de catafalc în care carii își fac casă,

cuib de viespi ivit în aripa ascunsă a acoperișului,

lapte ce fierbe, gata să deie în foc,

vărsându-se dintr-un ceaun negru de funingine,

focul fiind unicul de pe aici ce-și cunoaște menirea,

greu de dobândit, bun pentru atâtea
nenecesare biruințe, fatidic ferment, supă cosmică.

Poem* de SAGRARIO HERNÁNDES (SAGO SAY)

CIERRO los ojos
hay sonidos
pero no hay interferencias.
Completo todo: nada falta
nada sobra.

El tiempo
cabe en un dedal de sueños
la imaginación se abre
como la caja del mago
y todas las formas
sonidos y colores
inundan los sentidos.

Nada sé.
Nada hay que saber.

La quietud
en la inocente mirada de la fiera.
Un colmillo
cortando todas las ligaduras.
Y el UNO solo.

ÎNCHID ochii

există sunete

însă nu sunt interferențe.

Totul e completat: nimic nu lipsește

nimic de prisos.

Timpul încape

în golul unui degetar

imaginația apare și ea

ca pasărea din lada unui magician

și toate formele

sunetele și culorile

inundă simțurile.

Nimic nu știu.

Nici nu-i necesar.

Liniștea

din privirea inocentă a fiarei.

Un dinte de animal

spintecând toare ligamentele.

Și el UNUL singur.

*trad. al rumano por A.Langa

AMEBĂ COMUNĂ*

AMEBĂ COMUNĂ

Viața are vârstele ei perfect perceptibile…

E un fel de ramificație efervescentă,

o filozofie pe care o trăim în afara trupului

și care ne dă fiori ori de câte ori dorim

să vedem frumosul făurit -fără să știm cum-

în fabricile de foc ale constelațiilor,

cântări răsucite în spirală, așa ca să ajungă

până dincolo de cea dintâi vietate unicelulară

-ameba comună.

AMEBA COMUNA

La vida té les seues edats perfectament perceptibles…

És una mena de ramificació efervescent,
una filosofia que vivim fora del cos
i que ens dóna escalfreds tantes vegades com volem
veure el bell forjat –sense saber com-
en les fàbriques de foc de les constel·lacions,

pesos torts en espiral, així per a arribar
més enllà de la primera vida unicel·lular
-l’ameba comuna.

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

SECUENCIA/ SECVENȚĂ*, poem de Nicolás Corraliza

SECUENCIA

Desde el mirador de lo imaginable

se ve la cueva.
Hay una parte iluminada
donde están los conocidos,

los que no se han ido del todo.
Dicen que la claridad se debilita dulce,

y oscurece.

SECVENȚĂ

Din punctul cel mai de sus al imaginației

se vede peștera.

Există o parte pe care cade lumina,

unde stau toți cei pe care îi cunoaștem,

cei care nu au plecat cu totul.

Se spune că seninătatea dispare încet,

și așa se întunecă.

*trad. din spaniolă de A.Langa

 

RĂDĂCINI*

RĂDĂCINI

Există un drum ce trece prin trup,

un straniu traseu umbrit de stele

stinse pe cer, cernite găuri

unde se-ascund ochii

din care clipesc,

se apleacă să caute

alte drumuri mai scurte,

dar nu reușesc să identifice

decât doar o cărare, o scară

cu multe, indescifrabile rădăcini.

*A.L.

Poema de Fernando Pessoa (trad. în română*)

***

...Mi inteligencia se ha convertido en un corazón lleno de pavor,
y es con mis ideas que tiemblo, y es con mi consciencia de mí,
con la sustancia esencial de mi ser abstracto,
que me ahoga lo incomprensible,
que me aplasta lo ultra trascendente,
y de este miedo, de esta angustia, de esta amenaza del ultra ser,
¡no se puede huir, no se puede huir, no se puede huir!..

***

…Inteligența mea s-a transformat într-o inimă plină de spaimă,

ideile mele sunt cele ce îmi cutremură corpul, propria-mi conștiință,

cu toate elementele esențiale ale ființei mele abstracte,

și sunt sugrumat de tot ce e incomprehensibil,

și sunt strivit de ultra transcendentalism,

și de astă frică, de astă angoasă, de acest pericol al ființei de dincolo,

de care nu poți să scapi, nu scapi, nu scapi!..

*A.L.

Poem de Ángel González (trad. în română)

***

… Iar voința mea se impune,

fără a avea vreo șansă,

încadrată în cea mai crâncenă luptă:

să trăiești ca și cum tu ai exista.

*trad. în română de A. Langa

***

... Y mi voluntad sigue,
inútilmente,
empeñada en la lucha más terrible:
vivir lo mismo que si tú existieras.

Ángel González
(Sin esperanza con convencimiento)

Poem de Mauricio Alfredo Escribano (trad. în română*)

***
Acolo unde privești
există un alt ocean.
Știu asta fiindcă
mă uit la tine, dragă.
Și de fiecare dată
când îndrăznesc 
să îți fur privirea,
ochii mei dispar.

*trad. de A. Langa

***
En dirección a tus ojos 
hay otro océano. 
Lo sé porque 
te miro amor.
Y cada vez 
que me adentro
a navegar tu mirada
mis ojos desaparecen.

ZIUA DE MÂINE*

ZIUA DE MÂINE

Liniștea e dincolo, după pervaz-
așteaptă așa dimineața să vină-
viața trecută a rămas și ea pe undeva,
uitată ca o băutură tulbure
într-un pahar nebăut până la fund,
lăsat poate pentru ziua de mâine.

EL DIA DE DEMÀ

El silenci és més enllà,
darrere de l’esplandit-
espera que aquest matí arribe-
la vida pasada perdura en algun lloc,
oblidada com una fosca beguda
en un got sense apurar fins al fons,
deixat potser per al dia de demà.

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ