Domingo F. Faílde. Poem tradus

BONJOUR, BONNE NUIT, TRISTESSE

(Omagiu adus lui Francois Sagan)

Ea a venit într-o barcă, dar ar fi putut sosi

cu o maşină sau, pur şi simplu, pe jos;

şi, deşi numele nu era al unui străin

(acum să-mi ziceţi, la urma urmelor, dacă nu sună

a fi străine numele oamenilor: tu, eu

ceilalţi; ce mai contează limba vorbită,

dacă sunt doar două chipuri, două corpuri, faţă în faţă),

părea să fie după o călătorie îndelungată,

iar geamantanele cântăreau egal cât greutatea nopţii.

A venit cu o barcă şi nu avea pe piept

tatuaje cu trandafiri şi nici acele mărci distinctive

cu care timpul însemnează creaturile sale,

însă era frumoasă, da, şi avea în neglijenţa sa

o stranie eleganţă de model

de Pertegaz şi mergea dându-şi aere de principesă.

Eu, dintr-odată, am decis să o urmăresc,

poate că sedus de a sa privire

şi un comportament misterios de madmuazelă.

Şi, chiar dacă veni pentru a rămâne aici,

şi a stat printre noi ca un verb umbros,

niciodată nu i-am aflat numele şi nici secretul

ce-i strângea carnea precum ciorapii de mătase.

Ea a venit cu o barcă, dar ce mai contează

peste ce mări a trecut şi cu ce fel de paşaport.

Uneori, o salut, bonjour, bonne nuit, Tristesse,

iar ea surâde, enigmatică, şi-şi continue calea.

BONJOUR, BONNE NUIT, TRISTESSE

(Homenaje a Françoise Sagan)

Ella vino en un barco, pero pudo

haber venido en coche o, simplemente, a pie;

y, aunque no era extranjero su nombre

(ya me diréis, al fin y al cabo, si no suenan

a extranjeros los nombres de la gente: tú, yo,

los demás; poco importa el idioma,

si sólo son dos rostros, dos cuerpos, cara a cara),

parecía llegar de un viaje larguísimo

y sus maletas eran el peso de la noche.

Vino en un barco y no tenía en el pecho

tatuaje de rosas ni esas marcas

con que el tiempo señala a sus criaturas,

pero era hermosa, sí, y había en su desaliño

una extraña elegancia de modelo

de Pertegaz y andaba con aires de princesa.

Yo, sin pensarlo, decidí seguirla,

seducido tal vez por su mirada

y un porte misterioso de dama con pasado.

Y, aunque vino para quedarse,

y habitó entre nosotros como un verbo sombrío,

nunca supe su nombre ni averigüé el secreto

que ceñía sus carnes como medias de seda.

Ella vino en un barco, pero tampoco importa

qué mares navegase ni con qué pasaporte.

A veces, la saludo, bonjour, bonne nuit, Tristesse,

y sonrié, enigmática, y sigue su camino.