Trandafir ofilit
Posed frumusețea
florii ofilite
în corola de petale seci
Aromatizezi aerul
iar cineva îmi elogiază splendoarea
este poetul
alchimistul de vise
El îmi dorește refacerea corolei
să mă sărute și să-mi perpetueze
momentul pătruns de parfum
Însă sunt doar o simplă
roză uscată
o amintire
a acelui moment neuitat
Rosa seca
Tengo la belleza
de la flor marchita
en mi corola de pétalos secos
Perfumo aún el aire
Y alguien alaba mi hermosura
es el poeta
alquimista de sueños
Él desea el renacer de mi corola
besarme y perpetuar el momento
impregnado con mi perfume
Pero sólo soy
una rosa seca
un recuerdo
de aquel momento inolvidable
La rosa, siempre la rosa. Que la rosa de tu escritura nunca seque su perfume, amiga mía. Cada día hueles mejor.
RăspundețiȘtergerePere
La rosa, siempre la rosa.
RăspundețiȘtergereQue la flor de tu escritura no seque jamás.
Cada día huele mejor.
Bajo un rosal, espero volver en esencia y delizarme entre las hojas escritas del poeta. Un honor tener amigos como tú.
RăspundețiȘtergereAndrei, no encuentro mejor palabra que
RăspundețiȘtergere!Gracias!