POEM DE MARISA LEÓN (trad. al rumano)

-Cine ești acum.

Cândva erai al Sufletului meu

și iată că nu mi te mai recunosc.-

Cine ești?

Poate felina în baobab

zărind de departe Estul și Lumina

poate trădezi tremurul imortalității

când reinventam morfina Sufletului

permutându-te printre ecouri

în pergamentul ce povestește vechea noastră istorie

istorie ce se repetă…

Acu sunt o altă persoană decât cea care eram în altă eră

unde tu și eu nu utilizam pielea

și sorbeam din izvorul primar

mana cerească…

Acum, rătăciți și necunoscuți

ne reîntâlnim în timp

-și vântul știa asta-

și tu, dormitând, nu te trezeai…

Nici săruturile mele nu te trezeau

din letargia ta eonică.

POEMA DE MARISA LEÓN

-Quién eres ahora.
Antes de ahora eras de mi Alma
y ya no te reconoces en mí.-

¿Quién eres?

Acaso el felino en el baobab
divisando el Este y la Luz
acaso presientes el escalofrío de la inmortalidad
cuando reinventamos el morfema del Alma

mutando entre ecos
en el pergamino que cuenta nuestra vieja historia

la historia que se repite...

Ahora soy otra persona de la que fui en otra era
donde tú y yo no usábamos piel
y bebíamos de la fuente primigenia
del maná de los dioses...

Ahora, errantes y desconocidos
nos reencontramos en el tiempo
-y el viento lo sabía-
y tú, durmiente, no despiertas...

Ni mis besos te avivan
de tu letargo de eones.