DÍA Y NOCHE de EUGENIO MONTALE (trad. în română)

 

(del blog INFIERNO ALEGRE)

ZI ȘI NOAPTE

Chiar și o pană aflată în zbor poate desena

chipul tău, sau raza ce joacă de-a v-ați ascunselea

pe după mobilier, sau sclipirea oglinjoarei

unui copil, ce apare pe acoperișuri. Peste ziduri,

fuioare de abur prelungesc turlele

plopilor iar, mai jos, pe roată strigă papagalul

tocilarului. Mai departe vine noaptea apăsătoare

pe piață, și pașii, și pur și simplu această grea

ocupație de a te duce la fund pentru a renaște

secole, sau clipe, sau demoni care nu mai apucă

să vadă lumina zilei din ochii tăi în spelunca

arzândă, și acum se aud aceleași țipete și prelungi

plânsete prin vestibul,

dintr-odată duduie lovitura ce îți astupă

gâtlejul și oprește bătaia aripilor, ah nestatornică

mesageră a zorilor,

și se trezesc mănăstirile și spitalele

în muzica nebună a goarnelor.

DÍA Y NOCHE

Hasta una pluma que vuela puede dibujar
tu figura, o el rayo que juega al escondite
entre los muebles, o el guiño del espejo
de un niño, desde los tejados. Sobre las murallas
jirones de vapor prolongan las agujas
de los álamos y, abajo, en la rueda se encrespa el loro
del afilador. Luego la noche agobiante
en la plazuela, y los pasos, y siempre esta dura
tarea de hundirse para resurgir iguales
de siglos, o de instantes, de íncubos que no logran
volver a dar con la luz de tus ojos en el antro
incandescente y aún los mismos gritos y los prolongados
llantos sobre la veranda
si retumba de pronto el golpe que te anuda
la garganta y quiebra las alas, oh inestable
anunciadora del alba,
y se despiertan los claustros y los hospitales
en un delirar de clarines.