ȘTIRILE
În acea zi
oamenii obișnuiau să caute de ale gurii în alte porturi
Pe drum
nisipul era un șuvoi de foc pe sub picioarele desculț
Din înalturi
soarele aduce cu sine o flacără ce arde buzele și usucă pielea după priveliștea
ce o lasă
sărăcia
În acea zi
am văzut cum apare luna în noapte cu Destulă modestie peste marea întunecată
Ne-am întors
cu toții pe plajă cu mâinile apucând marginea vidului Atunci marea încetă să
se miște și apăruseră cruci în toate părțile Bărcile își profilaseră fantomele și
se
porniră în
căutare de orizonturi traversând zborul păsărilor
A doua zi
Mama a încetat să cânte melodia celor dispăruți și a pus pe masă o ceașcă
de cafea și
doi biscuiți
Să nu se
întâmple să vină tăcerile mari și să fim nevoiți din nou să devenim
aceeași –zise
Mama Cabizbaja și se afundă într-un nu știu care
presentiment
Din ochii săi țâșniră doua poeme
Stau aici scriind pentru Ea
Ascult fluieratul brutarului iar grătarul plin cu cratițe pregătește
un concert al dilemelor
LAS NOTICIAS
Ese día la gente salió a buscar la hambruna a otros puertos
Por la carretera la arena era un manantial de fuego entre los pies descalzos
De por sí el sol trae consigo una llama que quema los labios y reseca la piel tras la escena que deja la pobreza
Ese día vimos llegar a la noche con recato Abastecida la luna sobre el mar oscuro
Todos volvimos a la playa con las manos a cuestas del vacío Entonces el mar dejó de moverse y surgieron las cruces por todos lados Los barcos perfilaron sus fantasmas y se fueron en busca de horizontes atravesando la huida de los pájaros
Al día siguiente Mamá dejó de cantar la canción de los ausentes y puso a la mesa una taza de café con dos galletas
No vaya siendo que lleguen los sigilos y tengamos que volver a ser los mismos -dijo Mamá Cabizbaja y hundida en no sé cual presentimiento
De sus ojos brotaron los poemas
Estoy aquí escribiendo para Ella
Escucho el silbar del panadero y la parrilla de las cazuelas organiza un concierto de dilemas
De "INVENTIVAS -Razones para Mamá-"
Ese día la gente salió a buscar la hambruna a otros puertos
Por la carretera la arena era un manantial de fuego entre los pies descalzos
De por sí el sol trae consigo una llama que quema los labios y reseca la piel tras la escena que deja la pobreza
Ese día vimos llegar a la noche con recato Abastecida la luna sobre el mar oscuro
Todos volvimos a la playa con las manos a cuestas del vacío Entonces el mar dejó de moverse y surgieron las cruces por todos lados Los barcos perfilaron sus fantasmas y se fueron en busca de horizontes atravesando la huida de los pájaros
Al día siguiente Mamá dejó de cantar la canción de los ausentes y puso a la mesa una taza de café con dos galletas
No vaya siendo que lleguen los sigilos y tengamos que volver a ser los mismos -dijo Mamá Cabizbaja y hundida en no sé cual presentimiento
De sus ojos brotaron los poemas
Estoy aquí escribiendo para Ella
Escucho el silbar del panadero y la parrilla de las cazuelas organiza un concierto de dilemas
De "INVENTIVAS -Razones para Mamá-"
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu