Portret: Povestea mamei mele
Mama mea nu a fost o femeie a orașelor pompoase,
Ci a satului luminos și a copacilor nobili:
”Un râu lung care curge tăcut printre umbre”,
Plutind, pe sub soare, la suprafață,
Simplitatea sa intimă de tinerețe sprințară.
Nu a avut, cu toată tinerețea sa firească, o fărâmă
de liniște
În sufletul său, ci multe drumuri hopuroase.
Ce vremuri erau acelea când alerga, desculț,
Pe ulițele pietruite ale vieții
Fără să știe că timpul mai are ziduri și
zgârâieturi
Iar orizontul nu e așa cum îl vedem...
Ea nu a avut acel leagăn descris în povestirile
zânelor,
Nici acea pompă a grădinilor pariziene,
Nici carul înaripat cu evantaie albastre.
Mama mea a avut mașină de cusut, ațe și foarfece
Pentru a prinde credința pe batistele adâncurilor,
Pentru a ridica frunțile și a cuceri roua
Și a ne da fructul mâinilor sale: viața sa toată,
În pofida rămășițele reci ale vidului...
Retrato:
Historia de mi Madre
|
Mi madre no fue una mujer de pomposas ciudades,
Sino de ardiente pueblo y nobles árboles: “Todo un río que marcha callando entre las sombras”, Flotando, bajo el sol, en la superficie, Su íntima sencillez de juventud erguida. No tuvo, pese a su mocedad sencilla, una rama de sosiego En su alma, sino muchos caminos pedregosos. Qué época aquella cuando corría, descalza, Sobre las calles empedradas de la vida Sin saber que el tiempo tiene muros y llagas Y el horizonte no es como lo vemos… Ella no tuvo esa cuna descrita en los cuentos de hadas, Ni esa fastuosidad de los jardines parisinos, Ni el carruaje alado con abanicos azules. Mi madre tuvo máquina de coser, hilos y tijeras Para hilvanar la fe en los pañuelos de sus entrañas, Para alzar su frente y conquistar el rocío Y darnos el fruto de sus manos: su vida entera, Frente a los restos fríos del vacío… El Salvador, 04122004 |
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu