(blog personal Laberinto de Lluvia)
UN OM SE PREFACE ÎN PLOAIE
Un om se preface în ploaie pe piețile
de obscuritate a întunericurilor,
pe străzi primejdioase,
solitar în oglinda sa oarbă.
Lumina
cade peste acoperișuri...
Pe caldarâm
apar licăriri ce amintesc de alte ore.
Fulgere albastre
în furtuna blândă a lunii.
Detașare prin care se caută orașul
în ciudata frumusețe a magiei.
(trad. al rumano: a.l.)
Un hombre se hace lluvia entre las plazas
en la oscuridad de las tinieblas,
por calles peligrosas,
solitario en su espejo sin futuro.
La luz
cae en los tejados...
Por el pavimento
hay brillos que recuerdan otras horas.
Relámpagos azules
en la tormenta suave de la luna.
Aislamiento que busca la ciudad
en la extraña belleza de la magia.
A MAN BECOMES RAIN
A man becomes rain
amongst the squares,
in the darkness of the dark
down dangerous streets
lonely in his futureless mirror.
Light
falls on the rooftops...
On the pavement
gleams that recall other hours.
Blue lightning flashes
in the gentle storm of the moon.
Isolation that seeks out the city
in the strange beauty of magic.
(trad. al inglés: Robert Gurne)
en la oscuridad de las tinieblas,
por calles peligrosas,
solitario en su espejo sin futuro.
La luz
cae en los tejados...
Por el pavimento
hay brillos que recuerdan otras horas.
Relámpagos azules
en la tormenta suave de la luna.
Aislamiento que busca la ciudad
en la extraña belleza de la magia.
A MAN BECOMES RAIN
A man becomes rain
amongst the squares,
in the darkness of the dark
down dangerous streets
lonely in his futureless mirror.
Light
falls on the rooftops...
On the pavement
gleams that recall other hours.
Blue lightning flashes
in the gentle storm of the moon.
Isolation that seeks out the city
in the strange beauty of magic.
(trad. al inglés: Robert Gurne)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu