QUIZÁS* de Eugénio de Andrade

(poema escogido del muro de Facebook de Antonio Moya)

QUIZÁS

Quizás ni tenga nombre.
Anunciado sólo por el temblor
del follaje.
La risa invisible, el grito
de un pájaro, lo oscuro
de la voz. Cierta dulzura,
cierta violencia.
El espeso, voluble
tejido de la noche rozando ahora
el cuerpo del agua. Y por fin
la muy lenta pasión
del fuego, sofocada.
Era verano.

"La sal de la lengua"

POATE CĂ

Poate că nu are un nume.

Șoptit doar de

tremurul frunzelor.

Zâmbetul ascuns, strigătul

unei păsări, cenușa

vocii. O anumită dulcegărie,

o anumită violență.

Densă și volubilă

năframa nopții, atingând acum

trupul apei. Și, în sfârșit,

dorința latentă

a focului, stopată.

Era vară.

* trad. din spaniolă de A.Langa

SCRISOAREA DE DRAGOSTE*

SCRISOAREA DE DRAGOSTE

(unui tânăr amorez)

Iubirea nu se învață, nu e carte,

ci scrisoare netrimisă, mereu amânată,

o seamă de cuvinte scrise neciteț,

recitite pentru a nu scăpa vreo virgulă.

Se lucrează la greu, o dată în plus

se revizează și ceea ce nu s-a scris,

după care, cu cerneala pe degete,

se bagă coala în plicul neîncăpător.

Se comite greșeala, pe locul remitentului

se scrie adresa pentru destinatar,

iar în două-trei zile ai scrisoarea acasă,

atunci mi te chinui să o redactezi.

Poema* de Mauricio Alfredo Escribano

***

Aún queda lo de antes
la distancia reducida a un calendario
los detalles del rocío
la aurora frente al mundo
la muralla de los labios que besé furtivamente
(las palabras que perdieron su importancia)
y el silencio que otra vez es como un niño
que no sabe hablar de nada

Aún queda lo que falta
el whisky la nieve el vacío
la herradura de un caballo
en la u de mi nombre
y un viento que me lleve
sin mi sombra hacia otra parte

Aún queda el riesgo
el resplandor del trigo
la canción del polen
además del testimonio
de los pájaros

***

Rămâne totuși ceea ce a fost

distanța redusă de datele dintr-un calendar

micile detalii de pe bobul de rouă

zorii de zi ce vin peste pământ

zidul de pe buzele ce sărută pe furiș

(cuvintele ce nu-și mai au locul)

și tăcerea care iarăși e un copil abia născut

nu știe să spună măcar un cuvânt

Îmi mai rămâne puțin din ce lipsește

vasul cu whisky zăpada vidul

potcoava unui cal

marcată pe litera u a numelui meu

și o boare de vânt care să mă ducă

fără de umbră într-o parte a lumii

Rămâne alături pericolul

flacăra spicelor de grâu

melodia polenului

de asemenea mărturia

tuturor păsărilor

*trad. din spaniolă de A. Langa

DISCREȚIE*

DISCREȚIE

Simți solul cum se-așază sub tălpi,

printre degete bulgărași de țărână

ți se rostogolesc pe pielea întinsă,

peste venele ce abia de se văd.

Pământul puhav se urcă alene

dintre frunze căzute, cu furnici,

îți arată discret, de sub picioare,

cum își face lucrul de veci.

ZBOR de Aurica Balaur (trad. în spaniolă*)

Aurica BALAUR, lucrează la Ville de Montréal, a studiat la Universitatea de Stat din Moldova, 

ZBOR

Număram norii,
ca sa ajung în Canada,

pe cand tata, poate,

număra treptele de pe cer,
ca să ajungă la porțile raiului.

VUELO

Estaba contando las nubes,

volando hacia Canadá,

mi padre, quizás,

contaba los peldaños del cielo

para llegar al paraíso.

*trad. în spaniolă de A. Langa

VOL

Comptava els núvols,
per arribar a Canadà,

quan el pare, potser,

comptava els graons del cel,
per arribar a les portes del paradís.

POEMA d’AURICA BALAUR traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

INTERIOR* de Octavio Paz

INTERIOR

Pensamientos en guerra
quieren romper mi frente

Por caminos de pájaros
avanza la escritura

La mano piensa en voz alta
una palabra llama a otra

En la hoja en que escribo
van y vienen los seres que veo

El libro y el cuaderno
repliegan las alas y reposan

Ya encendieron las lámparas
la hora se abre y cierra como un lecho

Con medias rojas y cara pálida
entran tú y la noche

Octavio Paz, ”Salamandra”

INTERIOR

Gânduri rebele

caută să-mi străpungă fruntea

Pe urme de păsări

se înalță scriitura

Mâna gândește în voce tare

un cuvânt chiamă alt cuvânt

Pe foaia albă ce scriu

vin și pleacă ființe imaginare

Cartea, caietul

își strâng aripile si se odihnesc

Se aprind lumânările

orele se desfac și se închid câte una

În roși colanți și cu chip palid

intri tu și noaptea

*trad. din spaniolă de A. Langa

Poema* de MARTA CWIELONG

POEMA

Un poco de amor del bueno
el sencillo
que toma tu mano
habla de los pájaros
que la intensa lluvia arruina los sembrados
que el almendro floreció intenso
como cada año.

POEMA

Una mica d’amor del bo
el senzill
que t’agafa de la mà
parla dels ocells
que la pluja intensa arruïna els sembrats
que l’atmeller florí intens
com cada any.

*traduït en català per PERE BESSÓ

POEM

Puțină dragoste bună

simplitețea

ce te salută

îți zice de păsări

și că ploaia ți-a dus la vale semănăturile

că migdalul a înflorit ca niciodată

ca în fiecare an.

*trad. în română de A. Langa

Poem de IDA VITALE (traducere din spaniolă*)

Născută: 2 noiembrie 1923 (vârsta fr 94 de ani), Montevideo, Uruguay

***

Negro, el perfil de los árboles

contra un cielo,
aún,
de libro de horas.

Un pájaro revisa
en este anochecer
la breve historia de su día,
mientras
la luz que enciendo
flota
sobre el vidrio.

Como flota la vida,
en el vacío.

"Procura de lo imposible"

***

Negru, profilul copacilor

conturat pe cer,

nemișcat,

pentru cartea timpului.

O pasăre caută să-și afle

în astă seară

scurta poveste a zilei,

timp în care

lumina aprinsă

îmi plutește

peste geam.

Cum plutește viața,

prin vid.

*trad. A. Langa

poema cinco/ poemul cinci* de LAURA PONCE

poema cinco

Vivimos en el borde de las cosas
buscando vanamente no tocar el dolor.
Creemos que los bordes son una suerte
de corredor/ esa distancia que nos pone a salvo.

Lo cierto es que en los bordes
reside la tiranía de las cosas,
ellas ejercen allí y sólo desde allí
su pequeño y mortífero poder:
obligarnos a seguir su forma.

Corro a la par de la sombra de un pájaro que vuela:
no soy pájaro, no soy sombra/ apenas
me sujeto a la plumosa decisión de un ala,
al vaivén azaroso de la luz.

¡Si yo pudiera entrar en el temido corazón de la cosas!

(de "La mujer omnímoda" - Ed La mariposa y la iguana, 2018)

poemul cinci

Locuim la marginea lucrurilor,

căutând în zadar să evităm durerea.

Gândim că marginile lor sunt norocul

alergătorului/ distanță care ne salvagardează.

Adevărul e că marginile

ascund tiranía lucrurilor,

ele aplică de aici și doar de aici

mica, dar ucigătoarea lor putere:

obligându-ne să le urmăm forma.

Alerg alături cu umbra unei păsări în zbor:

nu sunt pasăre, nu sunt umbră/ abia dacă

mă țin de mișcarea avidă a unei aripi,

al acelui du-te-vino aleator al luminii.

Dacă aș fi putut intra în inima mare a lucrurilor!

*trad. din spaniolă de A. Langa

LUCRURI*

• 
  

LUCRURI
(Imperfecțiunea e punctul culminant,

Yves Bonnefoy)

Lucrurile perfecte 

-fără cusur- sunt făcute

în fabricile de cărămidă ale omului,

celelalte lucruri par să fie

opere neterminate.

COSES

(La imperfecció és al cim,
Yves Bonnefoy)

Les coses perfectes
-sense defecte- es fan

en les fàbriques de rajoles de l’home,

Les altres coses semblen ser
obres inacabades.

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ
(imagine foto de Tatiana Langa)

ANONIMAT*

ANONIMAT

Dincolo de vid, în inexistență,

se-ntinde o fâșie lungă de anonimat.

Muntele acel nu are un nume,

e rocă arcuită, acoperită cu lut.

Umbre pe drum -catarg pe o barcă-

atrag privirea pentru un moment.

Lucrurile toate-s întinse pe-o sfoară,

sfârâie mucul unei lumânări.

ANONIMAT

Enllà del buit, en la inexistència,
s’estén una tira llarga d’anonimat.

Aquella muntanya no té nom,
és roca arcada, coberta de fang.

Ombres al camí –pal en una barca-
atrauen la mirada per un moment.

Totes les coses s’han estés en una corda,
sotraguen el moc d’una vela.

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

PASO DOBLE*

PASO DOBLE

Există multe căi cunoscute de supraviețuire
și doar un unic număr norocos la loterie:
lucrurile sunt de necontrolat, vin de la sine.

E o simplă coincidență între ce vine și pleacă,
iar în cap încape orice călătorie ce ti-o dorești:
cine face paso doble* știe că nu bate pasul pe loc.

*"paso doble", ritm de dans tradițional spaniol, 
relaționat cu mișcările în doi pași ale matadorului 
(A.L.)

PAS DOBLE

Hi ha moltes maneres conegudes de sobreviure
i només un unic número de la sort en la loto:
les coses són incontrolades, venen de si.

És una simple coincidència entre el que ve i se’n va,
i al cap encap qualsevol viatge que vulgueu:
qui fa pas doble* sap que no passa de lloc.

*"pas doble", ritme de ball tradicional espanyol,
relacionat amb els moviments en dos passos del matador. 

Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

MESAJ*

MESAJ

Drum drept, ca o scară,

pe care-au trecut frunzele.

Rădăcini rămase în sol,

vestigii ale unei păduri. 

Un câmp de flori întins 

cât tot universul.

O umbră ce crește, 

căzută dinspre orizont. 

Cântec de chiriac rătăcit

sub o simplă petală.

Mesaj cvasiinteligibil,

venit din înalt.

MENSAJE 

Camino recto, como una escalera, 

sobre la que han pasado las hojas. 

Raíces que quedan en el suelo, 

vestigios de un bosque. 

Un campo de flores que se extiende

como todo el universo. 

Una sombra creciendo,  

caída desde el horizonte. 

Una canción de un grillo perdido

bajo un simple pétalo. 

Un mensaje casi inteligible,

llegado del cielo. 

MISSATGE

Camí recte, com una escala,
que han passat les fulles.

Arrels que resten en terra,
vestigis d’un bosc.

Un camp de flors estés
com tot l’univers.

Una ombra que creix,
caiguda de l’horitzó.

Cant de grill perdut
sota un simple pètal.

Missatge quasi intel·ligible,
vingut de dalt.

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

Giuseppe Ungaretti, VAGABUNDO/ VAGABOND*

VAGABUNDO

En ningún
lugar
de la tierra
me puedo
arraigar

En cada
nuevo
clima
que encuentro
compruebo
desfalleciente
que
una vez
me había acostumbrado
a él

Y me aparto siempre
extranjeroNaciendo

vuelto de épocas demasiado
vividas

Gozar de un solo
minuto de vida
inicial

Busco un país
inocente

Giuseppe Ungaretti, La alegría

VAGABOND

Nici într-un loc

din lume

nu mă pot

opri

În fiecare

parte

a mapamondului

ce o descopăr

constat

din păcate

că

iată

m-am și obișnuit

cu aceasta

Și plec de aici

acelaș venetic

Invocând

epoci trăite

cu intensitate

Delectându-mă doar

cu un minut de început

de viață

Caut un tărâm

inocent

*trad. din spaniolă de A.Langa

Poem de Carmen SECERE*

***

am întâlnit
oameni de piatră
oameni de aer
oameni de apă
și oameni de foc

numai la capătul puterilor
am întâlnit
îngeri

***

he encontrado

hombres de piedra

hombres de aíre

hombres de agua

y hombres de fuego

sólo cuando llegue al final

encuentre

ángeles

*trad. în spaniolă de A. Langa

PERSPECTIVE*

PERSPECTIVE

Praful își are

perspectivele sale,

ajunge oriunde.

PERSPECTIVAS

El polvo en sí

tiene sus perspectivas,

está en todo.  

PERSPECTIVES

La pols manté
les seues perspectives,
s’estén pertot.

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ