duminică, 25 septembrie 2011

Poem de Marina Centeno


Așteptarea

Minutele cad peste umerii mei
ca săgețile dulci

Ceasornicul urcă pe pat
în ceașca de cafea
și peste lucrurile intacte

Adun frunzele grămadă
și înapoiez vântului rafala suspinelor
în timp ce seara presează cu umbrele 

Hotărâsem să te urmăresc în tăcere
să șoptesc cântecul celor care lipsesc
și să le simt frigul în fața porților
când se închid dinaintea ochilor mei

La espera

Los minutos caen sobre mis hombros
como dardos de azúcar

El reloj se traslada hacia la cama
al café
y sobre las cosas intactas

Reúno la hojarasca

y devuelvo al viento la estocada de suspiros
mientras la tarde arrasa con las páginas

Decidí perseguirte en el silencio
tararear la canción de los ausentes
y buscarle el frío a las puertas
cuando se cierran frente a mis ojos

2 comentarii :

  1. Querido Andrei: Agradecida estoy por la generosidad que otorgas a mi escritura al traducir desde tus artísticas manos esta "Espera".
    Un beso agradecido y mi admiración.
    Saludos desde Yucatán México.
    Marina Centeno

    RăspundețiȘtergere
  2. Un poema como este nos hace sentir de modo abstracto lo que viven ahora nuestros desaparecidos, cosa que me parece ser interesante...

    un placer

    RăspundețiȘtergere