Minutele cad peste umerii mei
ca săgețile dulci
Ceasornicul urcă pe pat
în ceașca de cafea
și peste lucrurile intacte
Adun frunzele grămadă
și înapoiez vântului rafala suspinelor
în timp ce seara presează cu umbrele
Hotărâsem să te urmăresc în tăcere
să șoptesc cântecul celor care lipsesc
și să le simt frigul în fața porților
când se închid dinaintea ochilor mei
La espera
Los minutos caen sobre mis hombros
como dardos de azúcar
El reloj se traslada hacia la cama
al café
y sobre las cosas intactas
Reúno la hojarasca
y devuelvo al viento la estocada de suspiros
mientras la tarde arrasa con las páginas
Decidí perseguirte en el silencio
tararear la canción de los ausentes
y buscarle el frío a las puertas
cuando se cierran frente a mis ojos
Querido Andrei: Agradecida estoy por la generosidad que otorgas a mi escritura al traducir desde tus artísticas manos esta "Espera".
RăspundețiȘtergereUn beso agradecido y mi admiración.
Saludos desde Yucatán México.
Marina Centeno
Un poema como este nos hace sentir de modo abstracto lo que viven ahora nuestros desaparecidos, cosa que me parece ser interesante...
RăspundețiȘtergereun placer