Poem de Paloma Corrales

BACK UP

Pot simți teama ta în firele de praf.

Îți ascult durerea

-cea de cândva și cea de acum-

o percep, fiindcă ți-am alinat singurătatea

și cunosc străfundul unui freamăt,

îl știu,

prin mila ploii

și prin adevărul tău străvechi impus păsărilor,

și îl mai știu pentru că tu erai, traversând aleea,

lumina și alambicul,

îți pot simți teama, să nu ai dubii,

atât de adâncă precum o salcie și memoria sa.

BACK UP

Puedo sentir tu miedo en las motas de polvo.
Escucho tu dolor
—el de antes y el de ahora—
lo sé, porque he acariciado tu orfandad
y conozco el abismo de un crujido,
lo sé,
por la misericordia de la lluvia
y por lo inmemorial de tu verdad adherida a los pájaros,
y lo sé porque tú eras, cruzando la avenida,
la luz y el alambique,
puedo sentir tu miedo, no lo dudes,
tan dentro como un sauce y su memoria.