miercuri, 18 ianuarie 2012

Poem de Grigore Vieru (14.02.1935 - 18.01.2009)




Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc

Cum te blestemă unii, vreau sa zic,
La fel cum lumina pârăsc.

Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.

Nu frică, nu teamă -
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Ca n-ai avut niciodată copii.

Nada tengo contigo, muerte,
Ni siquiera te odio, yo,
Así como alguien te echa una maldición,
Es decir, denunciando la luz.

¡¿Pero qué harías tú y cómo vivirías
Si tuvieses una madre y ella muriese,
Qué harías tú y qué pasaría
Si tuvieras unos hijos y ellos muriesen?!

Nada tengo contigo, muerte,
Ni siquiera te odio, yo.
Puede ser que seas grande y yo tan pequeño,
Pero vivo solo desde mi existencia.

No tengo miedo, y nada de temor,
Solo compasión por ti,
Porque nunca has tenido una madre,
Porque nunca has tenido unos hijos.


(trad. A.L.)

No tinc, mort, res contra tu,
I ni tan sols t’odie
Com qui maleeix, vull dir,
com qui acusa la llum.

Però què faries tu, com t’ho passaries
Si tingueres mare i morira,
Què faries tu, com et trobaries
Si tingueres fills i moriren?!

No tinc, mort, res contra tu,
Ni tan sols t’odie.
Tu seràs gran, jo seré menut,
Però jo només visc de la meua pròpia vida.

Ni por, ni temor-
Em compadisc de tu,
Que mai no tingueres mare,
Que mai no tingueres fills.


(trad. al catalán por Pere Bessó)

Un comentariu :