POSTALES DE MOLDAVIA de Beatriz Estrada (trad. al rumano)

CĂRȚI POȘTALE DIN MOLDOVA

Așa cum eu nu am știut niciodată nimic de mecanică,

nici bunelul meu nu-mi înțelege poezia și pasiunea pentru limba română;

presupun că de aia caut, Moldova, într-un atlas

pentru a stabili unde se edita Viața Basarabiei începând cu anul 1932.

“Moldova deveni stat independent în anul 1991

odată cu dezintegrarea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste

și a mai fost parte integrantă a României pe timpul Războiului II Mondial,

când bunica ta muncea la o fabrică de chibrituri

în colonia Obrera“, - îmi zise bunelul pe un ton de istoriograf.

Bunelul meu nu mi-a înțeles niciodată poemele

și nici eu zgomotul motoarelor sale.

Cum era să gândesc la Moldova, dacă mă născusem în Coroneo, Guanajuato?

Ceva se întâmplase în Coroneo dacă se pierduseră toate actele

Registrului Civil. Au zis că pe străbunica mea o chema Crensciana,

însă Anita mea se numea Ana, iar sâmbetele după amiază

îmi plăcea să o ascult cum povestea că au reținut-o

pentru port-armă în anii Revoluției.

Bunelul meu stă de două ore adunând și scăzând numere pe un șervețel,

apoi va pleca după pâine și va încălzi apă pentru canarul său.

Satul de unde se trage nu apare nici în google maps.

Acum deschide almanahul la pagina 40

și îl susține cu șervețelul său cernit în stil matematic,

doar spre a-mi spune: “Ce bine scrii despre toate, drăguțo.

E un oraș în apropierea Chișinăului care îmi amintește mult de Coroneo! “

POSTALES DE MOLDAVIA

Así como yo nunca he entendido nada de mecánica

mi abuelo tampoco entiende mi poesía y mi pasión por el rumano;

supongo que por eso buscó, Moldavia, en un atlas

para ubicar dónde se publica desde 1932 la revista Viaţa Basarabiei.

"Moldavia se hizo estado independiente en 1991

con la desintegración de la Unión de Repúblicas Socialistas Soviéticas

y todavía era parte de Rumania en la Segunda Guerra Mundial,

cuando tu abuela trabajaba en una fábrica de cerillos

en la colonia Obrera", me dice con tono de historiador.

Mi abuelo nunca ha entendido mis poemas

ni yo el ruido de sus motores.

¿Cómo iba a pensar en Moldavia, si nació en una ranchería en Coroneo, Guanajuato?

Algo pasó en Coroneo que se extraviaron todas las actas

del Registro Civil. Dicen que mi bisabuela se llamaba Cresenciana

pero mi Anita se llamaba Ana y los sábados en la tarde

me gustaba escucharla decir que la detuvieron

por llevar parque en los años de la Revolución.

Mi abuelo lleva dos horas sumando y restando números en una servilleta,

luego saldrá por el pan y calentará agua para su canario.

El pueblo de donde viene no aparece ni en google maps.

Ahora abre el almanaque en la página 40

y la sostiene con su servilleta matemáticamente entintada,

sólo para decirme: "¡Qué bonito todo lo que escribes, chula.

Hay un pueblo cerca de Chişinău que me recuerda tanto a Coroneo!"

*Beatriz Estrada Moreno (ciudad de México, 1985), estudió Relaciones Internacionales en la Facultad de Ciencias Políticas y Sociales de la UNAM. Observadora profesional de la ciudad, le tiene miedo a las mariposas negras y carga con una profunda nostalgia por las cosas que fueron y por las que serán. Actualmente trabaja temas de seguridad e integración latinoamericana, cursa el Diplomado de Escritura Creativa en el Claustro de Sor Juana en sus talleres de poesía y cuento; dedica sus ratos libres y no tan libres para maquinar sus historias y tiene la ligera sospecha de que en su otra vida fue rumana.