(del blog Laberinto de Lluvia)
ÎN
PIEȚILE VISULUI
Pe
străzile pierdute prin timp
întâlnsem
un om singuratic
ascuns pe
o cărare de cristal.
Sorbisem
frumusețea momentului
și aflasem
de rana de sub balsam.
În
piețile visului
un om se
făcea invizibil
și doar
uneori scoatea un sunet,
ca să
pară în viață.
Văzusem
imaginile povestirii
ca pe un
bici plin de sânge
între
dragoste și moarte.
EN LAS
PLAZAS DEL SUEÑO
En las calles perdidas por el tiempo
hallé a un solitario
oculto en la vereda de un cristal.
Respiré la belleza del instante
y supe de la herida bajo el bálsamo.
En las plazas del sueño
un hombre va tornándose invisible
y poco a poco emite algún sonido
para creer que existe.
Conocí las imágenes del cuento
como un látigo lleno de la sangre
en medio del amor y de la muerte.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu