***
Bajo la piedra
un alacrán espera
a que alguien como tú lo mire.
Alrededor
todo es belleza: el peso de la piedra,
la brisa que descansa en el sudor,
incluso,
la fiebre fría de la picadura.
Todo es bello en el orden
definitivo de lo establecido.
un alacrán espera
a que alguien como tú lo mire.
Alrededor
todo es belleza: el peso de la piedra,
la brisa que descansa en el sudor,
incluso,
la fiebre fría de la picadura.
Todo es bello en el orden
definitivo de lo establecido.
*
Dedesubtul pietrei
așteaptă un scorpion
pentru ca unul ca tine să îl vadă.
În jur
totul e frumusețe: greutatea pietrei,
briza care odihnește în sudoare,
de asemenea,
frigurile reci provocate de înțepătură.
Totul e frumos în ordinea
definitivă a ceea ce-i deja prestabilit.
așteaptă un scorpion
pentru ca unul ca tine să îl vadă.
În jur
totul e frumusețe: greutatea pietrei,
briza care odihnește în sudoare,
de asemenea,
frigurile reci provocate de înțepătură.
Totul e frumos în ordinea
definitivă a ceea ce-i deja prestabilit.
***
No es posible salirse de los
sueños.
Pero sí se podría entrar en uno:
el sueño que se sueña al despertar.
No es posible inventar un sueño.
Pero sí que le gusta al sueño
inventar la figura propia de algún durmiente.
Pero sí se podría entrar en uno:
el sueño que se sueña al despertar.
No es posible inventar un sueño.
Pero sí que le gusta al sueño
inventar la figura propia de algún durmiente.
Soñar un prado, un viento revoltoso
que adecente las flores que no están.
El círculo cuadrado de la luna.
Soñar silencio
en las palabras que no se dijeron
o en los callados gestos retenidos.
Soñar con agua aun siendo una mentira.
O soñarse a uno mismo sin saberlo.
Soñar que sí es verdad lo que se sueña
y así no tener miedo de que vuelvan
a reencontrarse el alma con su cuerpo.
Notar el indecente quiebro,
esa devolución a peso
a ese otro mundo en el que estamos.
Notar que el alma vuelve siempre.
Notar que siempre vuelve más liviana.
Saber que hay un sueño posterior a lo último
y no saber si está soñándose o fue soñado.
*
Nu e posibil să ieși din visare.
Însă s-ar putea să intri în una:
visul visat în momentul trezirii.
Nu e posibil să inventezi un vis.
Iată că îi place visului
să inventeze înfățișarea unuia care doarme.
Să visezi o pajiște, un vânt în rafale
ce reașează florile cândva dispărute.
Cercul dreptunghiular al lunii.
Să visezi tăcerea
din cuvintele nerostite
sau din mutele gesturi reținute.
Să visezi apa ce mai rămâne a fi o amăgire.
Sau să te visezi pe tine însuți fără să știi.
Să visezi că e purul adevăr ceea ce se visează
și astfel să nu-ți fie teamă că se vor
reîntâlni sufletul cu trupul lui.
Să simți gestul indecent,
această întoarcere a datoriei
către astă altă lume în care ne aflăm.
Să simți că sufletul revine mereu.
Să simți că revine mereu mai ușor.
Să visezi că există un vis posterior ultimului
și să nu știi dacă se visează acum sau deja s-a visat.
Însă s-ar putea să intri în una:
visul visat în momentul trezirii.
Nu e posibil să inventezi un vis.
Iată că îi place visului
să inventeze înfățișarea unuia care doarme.
Să visezi o pajiște, un vânt în rafale
ce reașează florile cândva dispărute.
Cercul dreptunghiular al lunii.
Să visezi tăcerea
din cuvintele nerostite
sau din mutele gesturi reținute.
Să visezi apa ce mai rămâne a fi o amăgire.
Sau să te visezi pe tine însuți fără să știi.
Să visezi că e purul adevăr ceea ce se visează
și astfel să nu-ți fie teamă că se vor
reîntâlni sufletul cu trupul lui.
Să simți gestul indecent,
această întoarcere a datoriei
către astă altă lume în care ne aflăm.
Să simți că sufletul revine mereu.
Să simți că revine mereu mai ușor.
Să visezi că există un vis posterior ultimului
și să nu știi dacă se visează acum sau deja s-a visat.
***
Para cruzar algunos puentes
basta pasar, sencillamente, de un lado al otro.
Se ha de buscar el nudo central de la madera
hasta verle el comienzo
y a partir de esa posición
ir avanzando,
entre puntas de astilla o sueltos márgenes.
Para cruzar algunas vidas
basta construir
el arrugado borrador de un puente
y andar por él,
en silencio, despacio,
como quien anda por el borde de una campana
recorrida por huellas trasparentes
que como prueba ineludible
indican que ese pie con el que andamos
no tiene suela
y va descalzo.
basta pasar, sencillamente, de un lado al otro.
Se ha de buscar el nudo central de la madera
hasta verle el comienzo
y a partir de esa posición
ir avanzando,
entre puntas de astilla o sueltos márgenes.
Para cruzar algunas vidas
basta construir
el arrugado borrador de un puente
y andar por él,
en silencio, despacio,
como quien anda por el borde de una campana
recorrida por huellas trasparentes
que como prueba ineludible
indican que ese pie con el que andamos
no tiene suela
y va descalzo.
*
Pentru a trece peste unele punți
e îndeajuns să mergi dintr-o parte în alta.
E necesar să cauți nodul central al lemnului
până să îi vezi începutul
și să înaintezi,
e îndeajuns să mergi dintr-o parte în alta.
E necesar să cauți nodul central al lemnului
până să îi vezi începutul
și să înaintezi,
pornind din această poziție,
printre vârfuri de așchii sau margini libere.
Pentru a trece prin anumite vieți
e îndeajuns să desenezi
schița ridată a unei punți
și să pășești pe ea,
în tăcere, încet,
cum ar merge cineva pe marginea unui clopot
plin de urme transparente
care drept probă ineluctabilă
indică că acest picior pe care mergem
nu are talpă
printre vârfuri de așchii sau margini libere.
Pentru a trece prin anumite vieți
e îndeajuns să desenezi
schița ridată a unei punți
și să pășești pe ea,
în tăcere, încet,
cum ar merge cineva pe marginea unui clopot
plin de urme transparente
care drept probă ineluctabilă
indică că acest picior pe care mergem
nu are talpă
și e desculț.
***
Algo que es sombra sin ser
sombra.
Como el que mira a alguien
y sólo llega a ver la sombra: eso no es sombra.
Como la sombra de un error no es sombra.
Puede ser sombra de la sombra: (pero no sombra)
Sombra es lo que acontece al ser girado.
El reflejo de lo que está detrás.
El molde de uno mismo pero oscuro.
Incluso el alma de algo que está débil.
O un pulso que agoniza pero está.
También un ave que planea la tiene.
Incluso el alma de algo que no aguante.
Hasta la estela de una barca que se distancia.
O el alma de algo que no conste.
Sombra es eso que complementa un cuerpo.
Aun en ausencia de ese cuerpo.
Como el que mira a alguien
y sólo llega a ver la sombra: eso no es sombra.
Como la sombra de un error no es sombra.
Puede ser sombra de la sombra: (pero no sombra)
Sombra es lo que acontece al ser girado.
El reflejo de lo que está detrás.
El molde de uno mismo pero oscuro.
Incluso el alma de algo que está débil.
O un pulso que agoniza pero está.
También un ave que planea la tiene.
Incluso el alma de algo que no aguante.
Hasta la estela de una barca que se distancia.
O el alma de algo que no conste.
Sombra es eso que complementa un cuerpo.
Aun en ausencia de ese cuerpo.
*
Ceva ce e umbră fără să fie umbră.
Cum e acel care se uită la cineva
și nu vede altceva decât umbra: asta nu e umbră.
Așa cum umbra unei erori nu e umbră.
Poate fi umbră de la umbră: (însă nu umbră)
Umbra e ceea ce continuă să fie rotită.
Reflexul a ceea ce stă în spate.
Un mulaj al cuiva, însă întunecat.
Chiar sufletul a ceva ce este frivol.
Sau un puls ce agonizează, dar bate cumva.
De asemenea o pasăre care-și menține zborul.
Inclusiv sufletul a ceva ce nu rezistă.
Poate fi siajul unei bărci ce se îndepărtează.
Sau sufletul a ceva ireal.
Umbra e ceea ce cpmplementează corpul.
Chiar și în absența acestui corp.
Cum e acel care se uită la cineva
și nu vede altceva decât umbra: asta nu e umbră.
Așa cum umbra unei erori nu e umbră.
Poate fi umbră de la umbră: (însă nu umbră)
Umbra e ceea ce continuă să fie rotită.
Reflexul a ceea ce stă în spate.
Un mulaj al cuiva, însă întunecat.
Chiar sufletul a ceva ce este frivol.
Sau un puls ce agonizează, dar bate cumva.
De asemenea o pasăre care-și menține zborul.
Inclusiv sufletul a ceva ce nu rezistă.
Poate fi siajul unei bărci ce se îndepărtează.
Sau sufletul a ceva ireal.
Umbra e ceea ce cpmplementează corpul.
Chiar și în absența acestui corp.
***
Supongamos que agarro una
hoja y escriba en ella.
Supongamos que en ella pongo flor.
Supongamos que al rato busque la flor escrita.
Que no la vea:
la flor cierta ha de estar entera,
y en la hoja es mera posibilidad.
Supongamos que a la palabra flor
le borro varias letras.
Seguramente perderá la imagen
y olvidaré muy rápido su olor.
Supongamos que a esa palabra sin figura
le voy sumando letras a mi antojo,
ordenándolas o desordenándolas,
o quitando o poniendo hasta notar
que el signo resultante
no diga nada o diga todo.
Supongamos que somos letras únicas
que alguien ha puesto en un tablero.
Que una tímida mano decisoria
decide nuestra posición.
Supongamos que quita y pone,
que mueve y calla.
Que escribe y borra hasta borrarlo todo.
Aun así, en ese suponer,
quedaría la traza en la hoja.
La marca de la flor o de la letra.
Hasta la sombra de la mano misma.
Supongamos que en ella pongo flor.
Supongamos que al rato busque la flor escrita.
Que no la vea:
la flor cierta ha de estar entera,
y en la hoja es mera posibilidad.
Supongamos que a la palabra flor
le borro varias letras.
Seguramente perderá la imagen
y olvidaré muy rápido su olor.
Supongamos que a esa palabra sin figura
le voy sumando letras a mi antojo,
ordenándolas o desordenándolas,
o quitando o poniendo hasta notar
que el signo resultante
no diga nada o diga todo.
Supongamos que somos letras únicas
que alguien ha puesto en un tablero.
Que una tímida mano decisoria
decide nuestra posición.
Supongamos que quita y pone,
que mueve y calla.
Que escribe y borra hasta borrarlo todo.
Aun así, en ese suponer,
quedaría la traza en la hoja.
La marca de la flor o de la letra.
Hasta la sombra de la mano misma.
*
Să presupunem că iau o foaie și scriu pe ea.
Să presupunem că pun o floare pe ea.
Să presupunem că după un timp caut floarea.
Că nu o văd:
floarea reală rămâne să fie întreagă,
iar pe foaie există doar într-o mică măsură.
Să presupunem că acestui cuvânt floare
îi omit câteva litere.
La sigur că va pierde din imagine
și voi uita rapid aroma sa.
Să presupunem că acestui cuvânt fără înfățișare
îi voi adăuga litere alese din propia-mi dorință,
aranjându-le sau răscolindu-le,
sau luând și punându-le la loc până când observ
că semnul care rezultă
nu spune nimic sau spune totul.
Să presupunem că suntem litere unice
pe care cineva le-a pus pe o tablă.
Că o timidă mână ordonatoare
decide poziția noastră.
Să presupunem că scoate și pune la loc,
că mută și tace.
Că scrie și șterge până omite totul.
Cu toatea acestea, în astă presupunere,
rămâne stampa pe foaie.
Stigmatul florii sau a literei.
Până și însăși umbra mâinii.
Să presupunem că pun o floare pe ea.
Să presupunem că după un timp caut floarea.
Că nu o văd:
floarea reală rămâne să fie întreagă,
iar pe foaie există doar într-o mică măsură.
Să presupunem că acestui cuvânt floare
îi omit câteva litere.
La sigur că va pierde din imagine
și voi uita rapid aroma sa.
Să presupunem că acestui cuvânt fără înfățișare
îi voi adăuga litere alese din propia-mi dorință,
aranjându-le sau răscolindu-le,
sau luând și punându-le la loc până când observ
că semnul care rezultă
nu spune nimic sau spune totul.
Să presupunem că suntem litere unice
pe care cineva le-a pus pe o tablă.
Că o timidă mână ordonatoare
decide poziția noastră.
Să presupunem că scoate și pune la loc,
că mută și tace.
Că scrie și șterge până omite totul.
Cu toatea acestea, în astă presupunere,
rămâne stampa pe foaie.
Stigmatul florii sau a literei.
Până și însăși umbra mâinii.
***
Dibujar el paisaje nunca
visto
en el reverso de un papel cualquiera.
Utilizar el fin de un lapicero
y empezar por la esquina más lejana
hasta llegar al centro mismo del papel
donde aparecerá el dibujo puesto.
Dejar aquella nube que se escapa
para el final que se decida.
Así nos faltaría por poner
un pájaro y el sol amaneciendo
para que se complete toda la hoja
y podamos girarla del revés y ver lo blanco.
Hasta que un pensamiento nuevo se abra
desde este lado en el que estoy.
en el reverso de un papel cualquiera.
Utilizar el fin de un lapicero
y empezar por la esquina más lejana
hasta llegar al centro mismo del papel
donde aparecerá el dibujo puesto.
Dejar aquella nube que se escapa
para el final que se decida.
Así nos faltaría por poner
un pájaro y el sol amaneciendo
para que se complete toda la hoja
y podamos girarla del revés y ver lo blanco.
Hasta que un pensamiento nuevo se abra
desde este lado en el que estoy.
*
Să desenezi peisajul niciodată văzut
pe reversul unei coli oarecare.
Să uzezi capătul unui creion
și să începi din colțul cel mai îndepărtat
până ajungi în însăși centrul acestei hârtii
unde desenul va apare plasat.
Să lași acel nor ce îți scapă
pentru finalul definitiv.
Așa ne rămâne doar să adăugăm
o pasăre și un soare aflat la răsărit,
ca să se acopere toată hârtia
și să o putem întoarce, să vedem partea albă.
Până când un gând nou va veni
din partea asta de unde stau eu.
pe reversul unei coli oarecare.
Să uzezi capătul unui creion
și să începi din colțul cel mai îndepărtat
până ajungi în însăși centrul acestei hârtii
unde desenul va apare plasat.
Să lași acel nor ce îți scapă
pentru finalul definitiv.
Așa ne rămâne doar să adăugăm
o pasăre și un soare aflat la răsărit,
ca să se acopere toată hârtia
și să o putem întoarce, să vedem partea albă.
Până când un gând nou va veni
din partea asta de unde stau eu.
***
Que hay un cielo todos lo
sabemos
Basta mirar arriba.
Que hay nubes que lo tapan lo sabemos,
y que aunque un viento singular
limpie de nubes ese cielo oculto
y aún no pueda verse, es sabido.
Que arriba está tapado,
donde consideramos que ha de haber nada,
pues es eso lo que es, la nada en todo.
No el no ser, ni el no estar.
El ser la nada.
Que un cielo hay
basta mirar arriba y ver la nada.
Tanta.
Que todo lo que estuvo aquí
tiene su doble resumido
donde un nada sumado a un todo
nos queda un cero.
Que está ahí todo, detrás, arriba, dentro,
debajo oculto en esa nada.
Que nada queda entonces todo.
Basta mirar arriba.
Que hay nubes que lo tapan lo sabemos,
y que aunque un viento singular
limpie de nubes ese cielo oculto
y aún no pueda verse, es sabido.
Que arriba está tapado,
donde consideramos que ha de haber nada,
pues es eso lo que es, la nada en todo.
No el no ser, ni el no estar.
El ser la nada.
Que un cielo hay
basta mirar arriba y ver la nada.
Tanta.
Que todo lo que estuvo aquí
tiene su doble resumido
donde un nada sumado a un todo
nos queda un cero.
Que está ahí todo, detrás, arriba, dentro,
debajo oculto en esa nada.
Que nada queda entonces todo.
*
Știm cu toții că există un cer.
Ajunge să privim în sus.
Că sunt nori care îl acoperă - știm,
și chiar dacă un vânt rătăcit
curăță de nori acest cer ascuns,
el nu poate fi totuși văzut, e lucru știut.
Că deasupra este complet închis,
acolo unde credem că ar trebui să nu fie nimic,
așadar e ceea ce avem, nimic în totul.
Nici nu există, nici nu se află.
A fi în nimic.
Ca să aflăm că există un cer
e îndeajuns să privim în sus și să vedem nimicul.
Doar atât.
Că totul ce a fost aici
are dublul său rezumat
unde un nimic adăugat la un tot
are zero drept rezultat.
Că se află totul aici, în spate, deasupra, înăuntru,
ascuns în acest nimic dedesubt.
Că nimic nu se alege atunci din totul.
Ajunge să privim în sus.
Că sunt nori care îl acoperă - știm,
și chiar dacă un vânt rătăcit
curăță de nori acest cer ascuns,
el nu poate fi totuși văzut, e lucru știut.
Că deasupra este complet închis,
acolo unde credem că ar trebui să nu fie nimic,
așadar e ceea ce avem, nimic în totul.
Nici nu există, nici nu se află.
A fi în nimic.
Ca să aflăm că există un cer
e îndeajuns să privim în sus și să vedem nimicul.
Doar atât.
Că totul ce a fost aici
are dublul său rezumat
unde un nimic adăugat la un tot
are zero drept rezultat.
Că se află totul aici, în spate, deasupra, înăuntru,
ascuns în acest nimic dedesubt.
Că nimic nu se alege atunci din totul.
Traducción al rumano de
Andrei Langa
Traducere în română de Andrei Langa
Traducere în română de Andrei Langa
Carmina in minima re · 29
Plaquettes coordinadas por Albert Lázaro-Tinaut http://txtcarmina.blogspot.com
Plaquettes coordinadas por Albert Lázaro-Tinaut http://txtcarmina.blogspot.com
y reside en Cerdanyola del Vallès. Sus poemas han aparecido
en diversas revistas literarias, tanto en papel como electrónicas,
y ha participado en numerosos recitales de poesía. Ha publicado
tres poemarios: La profundidad del agua (1987), La eterna pubertad de Lino (2011) y Recopilatorio de lo absurdo (2013), y ha sido galardonado en varios concursos literarios. Edita el blog Autorretrato en espejo convexo (http://joseantoniofs.blogspot.com).
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu