MEDIALUZ
Mientras el día se aquieta, el
aliento ahonda la noche. ¿Acaso al tocar
las sombras emergen los
recuerdos, la luz que cava en los zapatos?
Allí en las mochetas ciegas, las
ranuras delgadas de la luz, el amarillo
desmembrado de los augurios.
Barataria, 25.VII.2013
SEMIÎNTUNERIC
În timp ce ziua se duce, răsuflarea
străpunge noaptea. Poate că atunci
când atingi umbrele dispar
amintirile, lumina ce sapă în bocanci?
Aici pe mochetele oarbe, fantele
fine ale luminii, galbenul
descompus al prevestirilor.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu