marți, 27 decembrie 2011

Poem de Manuel M. Barcia


În drum spre lumină

Ceea ce visez nu se află în arheologia ta,
ci în inima mea,
în pulsațiile ei,
plenitudinea vagă a memoriei
de pe când eu eram vânt
iar tu leagănul unui râu necesar
ce răsarea printre lacrimi,
-atât de deschisă-
exprimată prin căldură.

Fost-am o îmbinare de apă și aer
cu vârtejul nud al umbrei,

în drum spre lumină.

CAMINO HACIA LA LUZ

No está en tu arquelogía lo que sueño,
sino en mi corazón,
en su latir,
la incierta plenitud de la memoria
cuando yo era el viento
y tú cauce de un río inevitable
que amanece en el llanto,
-tan abierta-
resumida en calor.

Y fuimos conjunción del aire y el agua
y el vértigo desnudo de la sombra,

camino hacia la luz.


2 comentarii :

  1. Gracias, Andrei, por este nuevo honor que me dispensas haciendo de mis humildes letras un vínculo de unión con el rumano.

    Felices Fiestas y un abazo.

    Manuel

    RăspundețiȘtergere
  2. Fue un placer traducir este poema memorable... Ana Muela me lo mando y hay que dar todas las gracias a ella...

    andrei

    RăspundețiȘtergere