Cel puțin una (și cea mai odioasă!) dintre trăsăturile caracteriologice ale rușilor a devenit arhicunoscută acolo pe unde au ajuns ei, denunțată fiind acum două secole în urmă prin expresii orale de către oamenii locului, basarabeni care au avut de suferit de pe urma unei tendințe maligne, perpetuată peste ani în a ocupa și a împarte teritorii ce nu le-au aparținut niciodată (“dacă-i dai nas lui Ivan, el se urcă pe divan”).
Dacă ar fi să căutăm în tezaurul lingvistic al băștinașilor, vom afla cu certitudine că popoarele vecine Rusiei moderne au o asemenea perlă în limba vorbită, a cărei semnificație rămâne valabilă și în prezent. Luate pe rând și studiate de la Vest spre Est, observăm că toate aceste state s-au văzut afectate de interesele geopolitice ale Rusiei, puse în practică cu regularitate asasină de casta diverșilor conducători slavofili care s-au perindat în timp.
Finlanda, Polonia, Țările Baltice, România și cele trei state din Caucaz (ca să ne oprim aici cu număratul!) au rămas sfâșiate de “mâna de fier a Rusiei”. Ucraina, ca și Bielorusia, pare să se împerecheze cu "fratele lor mai mare". De cealaltă parte a continentului european, Japonia și China sunt alte două mari perdante în “jocul de-a ruleta rusească”, iar Mongolia și țările Asiei Mijlocii, după cum se știe, sunt vechi feude rusești…
Cine are curajul să se opună Kremlinului? Apele Nistrului s-au înroșit de la sângele basarabenilor în anul conflictului transnistrean. Cazacii ruși și soldații armatei a 14-a ne-au învins într-o luptă inegală, datorită superiorității în număr și în tehnică militară. Mai recent, georgienii au încercat să li se opună, dar nu au reușit, drept consecință șenilele tancurilor rusești au lăsat urme adânci până la Tbilisi.
Deși nu întotdeauna, vinul și fructele moldovenești se mai acceptă, însă tradiționalele produse agricole nu sunt ingredientele suficiente pentru a satisface poftele mereu crescânde ale moscalilor, iar bunătatea noastră genuină deja îi plictisește. Atunci cum să astâmpărăm apetitul velicorusesc, ori, mai bine zis, cum să scăpăm de omniprezența lor și de acel soi de mojicie atavică ce îi caracterizează?
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu