luni, 4 iunie 2012

Poem de Ana Muela Sopeña


LUI MIHAI EMINESCU

O principesă din poveste
doarme în căsuța ei neagră,
cu piticii pădurilor,
înconjurată de cireși.

Visează că un nor fierbinte
îi murmură printre lumini
sunete scoase de bufnițe,
făcute captive de cețuri.

Ziua adună flori
de prin câmpia cu iriși,
pentru a face esențe
cu foițe de secole.

Seara dansează în cercuri
spre a seduce un arbore
și ca să viseze că-i crește
un corp de stamină în mâini.

Noaptea se delectează
cu șirul de stele celeste,
în timp ce se uită-n oglindă
și recită cuvinte.


Una princesa de cuento
duerme en su cabaña negra,
con los elfos de los bosques,
rodeada de cerezas.

Sueña que una nube cálida

le susurra entre la luna
los sonidos de los búhos,
atrapados en la bruma.

Por el día coge flores

entre los campos de lirios,
para preparar esencias
con los pétalos de siglos.

Por la tarde danza en círculos

para seducir a un árbol
y soñar sobre la tierra
que un estambre va a sus manos.

Por las noches se deleita

contando estrellas lejanas,
mientras se mira a un espejo
y recita las palabras.

Un comentariu :

  1. Bellísimo el poema de Ana Muela Sopeña.
    Hermosos los días de esta princesa de cuento que vive en su cabaña negra.

    Un abrazo para los dos.

    RăspundețiȘtergere