Poem de Ana Muela Sopeña

LUI MIHAI EMINESCU

O principesă din poveste

doarme în căsuța ei neagră,

cu piticii pădurilor,

înconjurată de cireși.

Visează că un nor fierbinte

îi murmură printre lumini

sunete scoase de bufnițe,

făcute captive de cețuri.

Ziua adună flori

de prin câmpia cu iriși,

pentru a face esențe

cu foițe de secole.

Seara dansează în cercuri

spre a seduce un arbore

și ca să viseze că-i crește

un corp de stamină în mâini.

Noaptea se delectează

cu șirul de stele celeste,

în timp ce se uită-n oglindă

și recită cuvinte.

A MIHAI EMINESCU

Una princesa de cuento
duerme en su cabaña negra,
con los elfos de los bosques,
rodeada de cerezas.

Sueña que una nube cálida
le susurra entre la luna
los sonidos de los búhos,
atrapados en la bruma.

Por el día coge flores
entre los campos de lirios,
para preparar esencias
con los pétalos de siglos.

Por la tarde danza en círculos
para seducir a un árbol
y soñar sobre la tierra
que un estambre va a sus manos.

Por las noches se deleita
contando estrellas lejanas,
mientras se mira a un espejo
y recita las palabras.