sâmbătă, 9 iunie 2012

Pablo Neruda. Sonetul LXXXI/Soneto LXXXI


Sonetul LXXXI 

Ești a mea. Odihnește-ți visul în al meu vis.
Amor, durere, scrieri, să doarmă toate acum.
Se roteștete noaptea pe roțile-i nevăzute
și-mi stai alături pură, un chihlimbar adormit.

Nimeni alta, dragă, îmi va dormi cu visul.
Vom pluti împreună pe apele timpului.
Niciuna nu va merge prin umbră cu mine,
doar tu, veșnic vie, veșnic soare, veșnic lună.

Mâinele tale desfăcură pumnii delicați,
ca să cadă suave semne debusolate,
ochii tăi s-au închis precum două aripi gri,

pe când eu urmez valul ce îl porți și mă poartă:
noaptea, oamenii, vântul își deapănă destinul,
nu-s nimic fără tine decât doar visul tău.

Soneto LXXXI

Ya eres mía. Reposa con tu sueño en mi sueño.
Amor, dolor, trabajos, deben dormir ahora.
Gira la noche sobre sus invisibles ruedas
y junto a mí eres pura como el ámbar dormido.

Ninguna más, amor, dormirá con mis sueños.
Irás, iremos juntos por las aguas del tiempo.
Ninguna viajará por la sombra conmigo,
sólo tú, siempreviva, siempre sol, siempre luna. 

Ya tus manos abrieron los puños delicados
y dejaron caer suaves signos sin rumbo,
tus ojos se cerraron como dos alas grises,

mientras yo sigo el agua que llevas y me lleva:
la noche, el mundo, el viento devanan su destino,
y ya no soy sin ti sino sólo tu sueño.

Nota traducătorului: Deși măsura unitară a sonetului în limba română este de 11 silabe, am încercat să respect numărul de silabe din varianta originală 
(A. Langa)  

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu