Ah cine ar putea
trăi fără alean
Să te întinzi
alături de lac
fără focul
zbuciumat
al memoriei
Să-ți satisfaci setea
de diafanitate
Să-ți înăbuși anxietatea
și să te împaci
cu visul…
***
Ay quién pudiera vivir sin añoranza
Recostarse
junto al lago
sin el fuego
tortuoso
de la memoria
Satisfacer la sed
en la transparencia
Saciar el ansia
y reconciliarse
con el sueño...
*LETICIA GARRIGA, de origine mexicană. Licenţiată în Filologie şi Literatură. Începând din anul 2000, se afirmă activ în mediul literar din țară sa și din afară . Orator în diverse foruri internaţionale şi naţionale. O mare parte din creaţia sa a fost inclusă în: Memorii, Antologii şi Studii Regionale, Naţionale şi Internaţionale de poezie, eseu şi proză. Multe din poemele sale au fost traduse în limba engleză, catalană şi română.
Delicioso, Leti. Un beso esplendente. Pere.
RăspundețiȘtergereAndrei, gracias. Un amigo como tú, es lo que aviva la esperanza en el cotidiano y siempre tortuoso vivir.
RăspundețiȘtergerePere, sabes que eres correspondido hoy y siempre, no le a'unque el silencio, que habla y nos acerca como fuego al pabilo.
RăspundețiȘtergereApapacho mexicano para ti.
Me parece que Fernando Pessoa dijo que ignorando el echo de vivir nos llena de vida...
RăspundețiȘtergereun placer,
andrei