duminică, 28 februarie 2016

ÁRBOL, poema de Rossana Arellano (trad. al rumano*)



















ÁRBOL

Recuerdo mis árboles,
cada uno de ellos
y el ayer como raíz profunda,
sobre la sombra, ajena,
en postura del hoy.
Recuerdo las voces más ciertas
de los trinos
y aquel sol surrealista.
No existe protocolo,
Ave soy. ("CORTEZA")

COPAC

Țin minte copacii mei,
pe fiecare în parte
și ziua de ieri ca o rază profundă,
deasupra umbrei, străină cumva,
văzută din ziua de azi.
Îmi amintesc sunetul clar
al trilurilor
și acel soare suprarealist.
Nimic formal.
Eram pasăre. (”CRUSTĂ”)

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu