ÁRBOL, poema de Rossana Arellano (trad. al rumano*)

ÁRBOL

Recuerdo mis árboles,
cada uno de ellos
y el ayer como raíz profunda,
sobre la sombra, ajena,
en postura del hoy.
Recuerdo las voces más ciertas
de los trinos
y aquel sol surrealista.
No existe protocolo,
Ave soy. ("CORTEZA")

COPAC

Țin minte copacii mei,

pe fiecare în parte

și ziua de ieri ca o rază profundă,

deasupra umbrei, străină cumva,

văzută din ziua de azi.

Îmi amintesc sunetul clar

al trilurilor

și acel soare suprarealist.

Nimic formal.

Eram pasăre. (”CRUSTĂ”)