igual mañana de Montserrat Martínez . Ío (trad. al rumano*)

igual mañana

Igual mañana te quedas dormida
y en medio de la ausencia
parpadeas mirando cómo vuelan los peces
o agitas con las manos
las alas de las aves
que perdieron la brújula,

igual consigues que te cuiden
las palabras y sus caligrafías,
que te defiendan por la noche
los verbos de sí mismos.

Igual aprendes a decir silencio
sin vocales, con la lengua por fuera
del cuerpo en el olvido azul
de los mares más hondos
e inhabitables,

igual mañana te dispersas
y hablas sin querer de las espesuras
a las que diste nombre de evangelio
-recuérdalas como si fueran libros recientes,
cómo se abrían para ti
cada una de sus páginas-
recuerda cómo se aman las heridas.

Igual prefiero que la boca
se quede mirando los cactus
y resuciten sus espinas.

poate că mâine

Poate că mâine vei rămâne adormită

și din largul pustiului

vei clipi din ochi privind cum plutesc peștii

sau vei ajuta cu mâinile tale

ca să dea din aripi pe păsările

care s-au rătăcit,

poate reușești ca să îți poarte de grijă

cuvintele și caligrafia lor

care apără în toiul nopții

verbele de ele însele.

Poate înveți să pronunți cuvântul tăcere

fără de vocale, cu limba scoasă în afara

corpului prin neantul azuriu

al mărilor celor mai adânci

și nelocuite,

poate mâine te risipești

și vei povesti fără să vrei despre luminișurile

cărora le-ai dat nume evangelic

-amintește-ți-le ca și când ar fi fost cărți noi,

cum se deschidea pentru tine

fiecare pagină-

amintește-ți cum se iubesc rănile.

Poate prefer ca gura

să fie îndreptată spre niște cactuși

și să dea viață spinilor.

*a.l.