sâmbătă, 27 februarie 2016

Cuando nos ronda la muerte, un poema de EDUARDO CHIRINOS (trad. în română*)





















 (Lima, 4 de abril de 1960- Missoula, Estados Unidos, 17 de febrero de 2016)

Cuando nos ronda la muerte

Un león llorando
tras las naves incendiadas. El fuego
del incendio.
¿Qué león?,
¿qué naves incendiadas? Toda
separación es muerte: la carne
que amamos, los ojos, los cabellos,
la deseada piel. El tiempo
nos expulsa de lo que alguna
vez fue nuestro. El tiempo
incendia, el tiempo desvanece.
Y el poema dice su verdad.
Aunque nunca lo escuchamos
el poema arranca nuestros ojos
y dice en voz baja su verdad.

Când moartea ne dă târcoale

Un leu lăcrimează
după casele arse. Focul
incendiului.
Care leu,
ce fel de case arse? Orice despărțire
înseamnă moarte: carnea
îndrăgită, ochii, firele de păr,
râvnita piele. Timpul
ne silește să ieșim din ceea ce
cândva a fost al nostru. Timpul
arde, timpul face să dispară.
Iar poemul ne spune adevărul.
Deși niciodată nu-l ascultăm,
poemul ne deschide larg ochii
și își spune adevărul în șoaptă.

*a.l.

2 comentarii :

  1. "Aunque nunca lo escuchamos/ el poema arranca nuestros ojos/ y dice en voz baja su verdad", quin final més contundent! El poema diu la veritat tot i fer-nos cecs i dir-ho en veu baixa.

    RăspundețiȘtergere