Cuando nos ronda la muerte, un poema de EDUARDO CHIRINOS (trad. în română*)

 (Lima, 4 de abril de 1960- Missoula, Estados Unidos, 17 de febrero de 2016)

Cuando nos ronda la muerte

Un león llorando
tras las naves incendiadas. El fuego
del incendio.
¿Qué león?,
¿qué naves incendiadas? Toda
separación es muerte: la carne
que amamos, los ojos, los cabellos,
la deseada piel. El tiempo
nos expulsa de lo que alguna
vez fue nuestro. El tiempo
incendia, el tiempo desvanece.
Y el poema dice su verdad.
Aunque nunca lo escuchamos
el poema arranca nuestros ojos
y dice en voz baja su verdad.

Când moartea ne dă târcoale

Un leu lăcrimează

după casele arse. Focul

incendiului.

Care leu,
ce fel de case arse? Orice despărțire

înseamnă moarte: carnea

îndrăgită, ochii, firele de păr,

râvnita piele. Timpul

ne silește să ieșim din ceea ce

cândva a fost al nostru. Timpul

arde, timpul face să dispară.

Iar poemul ne spune adevărul.

Deși niciodată nu-l ascultăm,

poemul ne deschide larg ochii

și își spune adevărul în șoaptă.

*a.l.