sâmbătă, 20 februarie 2016

El poema Ahora incluso el viento de Montserrat Martínez (trad. al rumano*)



Ahora incluso el viento

Aquí todo se acuesta temprano.
No es fósil el ave que pone su huevo
en el nido cuando sus alas escuchan
más allá del frío y del hielo
las otras horas aún en su cáscara.

Pero vendrá otro pájaro
como una piedra de arena
y se acostará con su cuchillo
junto a la forma entre las ramitas
y su corazón fertilizado.

A media noche el brazo del rosal se quiebra.
En su espina sangra el primer cuerpo
que todavía no ha nacido.

Ahora incluso el viento se oscurece.
 
A Andrei Langa
  
Acum chiar și vântul

Totul adoarme devreme pe aici.
Nu e fosilă pasărea care-și depune oul
în cuib când aripele-i ascultă și acum,
dincolo de frig și înghețuri,
alte ore ce stau sub găoace.

Însă va veni altă pasăre
ca o rocă sedimentară
și se va culca cu lama ei
alături de forma din rămuriș
și inima-i fertilizată.

Arbustul se va vesteji la mijlocul nopții.
Printre spinii săi va sângera corpul
care încă nu s-a născut.

Acum chiar și vântul se întunecă.

Lui Andrei Langa

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu