joi, 30 august 2012

Poema de SOFÍA RODRÍGUEZ GARCÍA (trad. al rumano)


 

CERQUITA 

Tu vida sin la mía
es un arrojo ridículo de culpas,
es una dulce madrugada sin ropa
bañada con un coctel
de pastillas estrujadas.
¿Y si voy por el camino con huecos?
tendré que llevar la pala
para trasquilarme poco a poco
sin desconcierto alguno
¿Se deben favores como billetes?
avisen no sea que se los traguen
en el desayuno mendicante
Corriendo
volveré con vos
al trajín
de la angustia
en una tonelada de muerte
que oxide mi destierro
Cansada me detengo
de paso en círculo,
pasajes, trancones
y un tacón que apuntille
tus formas
Que tarde tan lluviosa
propaga necesidad de ciegos
recogiendo números impares
Llévate la bicicleta
desde el centro,
atrofiando pasados
y escuchando acercamientos
Cierra mis ojos
en un humo ególatra
alucinante
Lávame el pecho
con sonidos inarmónicos
y un aplauso melódico.

ROND

Viața ta fără a mea
e o debordare ridicolă de vini
e o dulce dimineață despuiată
scăldată cu un cocteil
de pastile pulverizate.
Și dacă voi merge pe drumul cu hopuri?
ar trebui să port o lopățică
pentru a mă acomoda puțin câte puțin
fără vreo jenă oarecare.
Se dau favoruri în loc de bilete?
se anunță nu care cumva să le îngurgiteze
la dejunul sărăcăcios
Grăbit
mă voi alătura vouă
în gura
suferinței
cu greutatea morții
ce-mi afectează exilul
Obosită mă opresc
din mersul în cerc,
pasaje, portale
și un toc de pantof cu care
ți-am profilat formele
Ce seară cu ploaie multă
împrăștie nevoia de orbi
culegând numere impare
Ia-ți bicicleta
din centru,
atrofiind trecuturi
și ascultând ceea ce se apropie
Închide-mi ochii
într-un fum egolatru
halucinant
Spală-mi pieptul
cu sunete discordante
și aplauze melodice

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu