marți, 21 august 2012

Un poem de ROBERTO MASCARÓ (Peñarol, Montevideo, Uruguay)


Tangou pentru o poetesă orientală

Tangoul îmbălsămat ce zace aici
deveni erotic, ne pusesem cu toții
să numărăm pliurile tale aliniate.
Dansam încontinuu. Pieptul tău plat
nu avea versuri, avea crestături
lăsate de dinții și buzele mele.
Magaldi  șopti în penumbră.
Mai mult singură și scufundată
în memoria altor plăceri nebunatice,
masochistă și mereu rău pornită,
suprapusă alteia,
poetesa.
Din marmură e figura ta sau din fildeș,
ca și cum finisată, tăcuseși singură
în scaunul tău, bătrână sau fetișcană,
ascunsă în timp,
intercalată în poemul care ne mai ghidează
-boneta ta mută ca o enigmă-,
spre penumbra vagă ce te-a înghițit.

Tango para una poeta oriental

El tango embalsamado que aquí yace
erótico se puso, nos pusimos
a leer tus cuchillos alineados.
Bailamos sin cesar. Tu pecho terso
no tenía versos: tenía cardenales
dejados por mis dientes y mis labios.
En la penumbra susurró Magaldi.
Sola y sola y hundida
en memorias de otros locos placeres,
masoca y siempre mala,
machihembrada a la otra,
la poeta.
De mármol o de hueso tu silueta
como finada ya, callaste sola
en tu sillón, anciana o niña,
y fundida en el tiempo,
adherida al poema que aún nos guía
-tu berretín tan mudo como enigma-,
en la penumbra vaga te borraste.

(de Montevideo cruel (tangos), 2003)

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu