OM DIN DEPĂRTĂRI
Eh, dacă era platoşă
ciclul straturilor de oţel de Damasc ce nu zboară,
precum vânturile interne şi decadente,
surda de mine,
nu pot să aud tăcerea aceasta ce atât de durut mă pedepseşte.
Vis arzător în păsările ce migrează
pe ascuns, până în gura ta.
Scăpărând flăcări de ocru în privirea atât de extinsă şi vlăguită,
distrug un loc cu aşa-zişi crini
aflaţi într-o tristă stare de desăvârşire
si ascult cum cade sărutul de iarnă
conspirând
în astă interminabilă strămutare de emisfere, şi mor în tine.
HOMBRE DE LEJANÍAS
Ay, si fuera abrigo
el círculo de capas damasquinas que no vuelan,
como vientos internos y decadentes
sorda de mí
no puedo este silencio que tan hondo me castiga.
Deseo ardiente en los pájaros que migran
ocultos, hacia tu boca.
Crepitando llamas del ocre en mirada tan extensa y lánguida,
deshago un espacio de lirios pretendidos
en triste consumación
y escucho como cae el beso de invierno
conspirando
en esta interminable traslación de hemisferios, y muero en ti.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu