METAFÍSICA DEL PAISAJE
Durante la noche el goteo de la memoria sobre las criptas, paisajes
apretados del cierzo, bocas entumecidas frente a los faroles del tiempo.
—Nunca falta la ebriedad de los espejos, ni las bocas ciegas
del mimbre, ni los perros amaestrados frente al ojo del incendio.
(La libertad es intransferible por más estúpido que parezca.)
Entre las libélulas una campana de mortajas. El destino penitencial del coro
griego ante los ojos que se abren a la mitología del rito irascible
de la orquesta semicircular, —plegaria e invocación hasta el hartazgo—;
del cofre de la luz, sacamos los mimetismos,
la sombra que corroe el vuelo, la ventana que no germina en la nieve.
(A menudo nos ceñimos al circo y ahí trasegamos los barcos del rocío.)
Un día, sin duda, le haremos monumento a los pañuelos.
Entre un paisaje entumecido entramos al rumor de nuestros espejos:
A esa vena rota de la hipocresía, está ahí acorde con su danza macabra.
Barataria, 16.I.2013
METAFIZICA PEISAJULUI
Picăturile memoriei căzute pe parcursul nopții pe cripte, peisaje
încinse de vântul de nord, guri înțepenite înaintea felinarelor timpului.
Niciodată nu lipsește frenezia oglinzilor, nici gurile oarbe
făcute din ramuri de salcie, nici câinii dresați în fața pârjolului.
(Libertatea e intransferibilă, cât n-ar părea de stupid acest lucru.)
Printre libelule un clopot din foi de țigară. Destinul penitenciar al corului
grecesc înaintea ochilor ce se deschid către mitologia ritualului irascibil
al orchestrei semicirculare, - rugăciune și invocare până la saturație-;
scoatem mimetismele din cufărul luminii,
umbra ce zădărnicește zborul, geamul ce nu rodește în zăpadă.
(Deseori facem circ și tragem bărcile cu rouă aici.)
În una din zile, desigur, vom face monumente basmalelor.
Dintr-un peisaj amorțit intrăm în freamătul oglinzilor noastre:
în astă venă tăiată a ipocriziei, ce-i aici în ritm cu dansu-i macabru.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu