MIRADA HACIA DENTRO/PRIVIRE ÎN INTERIOR

MIRADA HACIA DENTRO

Los demonios del sigilo me persiguen las esquinas de las aceras.
Existe siempre una especie de cine telúrico en las aguas residuales
de las fechas: llámese calendario o modorra,
piedra pómez giratoria en las ojos,
ritual anticipado de la miseria o simplemente hartazgo de un paisaje,
de un paisaje purulento.
He escrito el último verso que me quedaba en los ijares.
Me olvidaré por un momento de mi ración de palabras en el ayuno,
ahora quiero pensar en la mayor brevedad de los pies, domar el papel,
asentarme en alguna zona peatonal con el anonimato consiguiente:
todo puedo perdonar, menos el endoso
de los puntos cardinales:
—juro que le tengo miedo a los cuchillos, a desleer lo que ya está escrito,
dormir en un antro de relojes purulentos,
a que me ahoguen las doctrina macroeconómicas,
repetir el mismo absurdo de los arcos del zigzag, la página lisiada.
Juro que no hay cuencas más oscuras como las del poema a medianoche.

Barataria, 07.I.2013


PRIVIRE ÎN INTERIOR

Demonii discreției mă urmăresc din colțulțurile trotuarelor.
Mereu există un soi de film teluric în apele reziduale
ale zilelor: numească-se ele calendar sau intemperie,
piatră vulcanică ce se rotește în ochi,
ritual anticipat al mizeriei sau pur și simplu silă de un peisaj,
de un peisaj purulent.
Am scris ultimul vers care îmi rămase în hipocondru.
Uitasem pentru o clipă de porția mea de cuvinte la dejun,
acum vreau să gândesc asupa repeziciunii picioarelor, să netezesc hârtia,
să mă așez într-o zonă pietonală cu anonimatul corespunzător:
pot să iert totul, numai nu andosarea
punctelor cardinale:
-jur să țin frică lamei de cuțit, să suprim ceea ce-i deja scris,
să dorm într-o gaură de ceasuri purulente,
ca să mă înece doctrinile macroeconomice,
să repet acelaș absurd al arcurilor din zigzag, pagina mototolită.
Jur că nu există depresiuni mai obscure ca cele ale poemului scris în dricul nopții.