EJERCITANDO EL PULSOHay días que escribo en espirales:
parten desde el ombligo las palabras
y se quedan dudando
si hacia arriba
o si por el contrario
descienden un peldaño y se comodan
en el rincón oscuro del rellano.
Allí se duermen -líquidas-
y ya no se despiertan hasta el alba.
Si toman rumbo al cielo
pretenden escalar hasta las tumbas
que flotan por el aire
y buscan en el calcio de los huesos
de todos los que antes se fundieron
con la lluvia y el viento
una señal que me hable del camino
que he de seguir trazando en cada gesto
en cada pensamiento
pero el aire las tienta y
en esa ingravidez de las atmósferas
se vuelven nube y caen hasta la tierra
baldía de los sueños sin futuro.
Hay días que escribo...
otros me escribe el día
según su parecer y su apetencia.
STIMULÂND PULSUL
Sunt zile când scriu în spirală:
cuvintele pornesc dinspre ombilic
și rămân nedecise
dacă să o ia în sus
sau în partea opusă,
coboară o treaptă și se aciuază
în ungherul întunecat din deșert.
Aici adorm -lichide-
și așa nu se mai trezesc până în zori.
De iau drumul spre cer
încearcă să urce până la mormintele
ce planează prin aer
și caută în calciul oaselor
tuturor celor care înainte s-au dus la fund
odată cu ploaia și vântul
un semn ce-mi vorbește de calea
pe care urmează să merg fiind în fiecare gest
în fiecare gând
însă aerul le încearcă
și astă lipsă de gravitate a atmosferelor
se preface în nori și cad la pământ
adunătură de visuri fără de viitor.
Sunt zile când scriu...
în altele sunt scrisă de ele
după părerea și gustul lor.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu