STARE
Respiri în fața oglinzilor zilei
în care deja nu îți apare chipul,
aburi reci ies dinăuntru sicriului
cu lumânări aprinse din senin;
un pâianjen lung își țese pânza
prin toate colțurile, în laterale,
consolidând cum poate mai bine
structura pilonilor putreziți;
ar trebui să spui ceva răspicat,
e timpul să înveți a vorbi,
să nu stai aciuat pe un sac
umplut cu ciolane până în vârf.
această stare a ta te preface
în ceață rapace, se duce cu aerul
direct în plămâni, intră în ochi,
lăsând urme de rouă pe acolo.
UBICACIÓN
Respiras ante los espejos del día
donde ya no aparece tu rostro,
vapores fríos salen desde la tumba
con velas encendidas de la nada;
una araña larga teje su telaraña
por todos las esquinas, por los lados,
reforzando como mejor puede
la estructura de las pilastras podridas;
tienes que decir algo inteligible,
ha llegado la hora de hablar,
para no estar sentado sobre una bolsa
llena de huesos hasta arriba;
esta ubicación tuya te transforma
en una niebla voraz que se va con el aire
hacia los pulmones, entra en los ojos,
dejando rastros de rocío por allá.
Respiri în fața oglinzilor zilei
în care deja nu îți apare chipul,
aburi reci ies dinăuntru sicriului
cu lumânări aprinse din senin;
un pâianjen lung își țese pânza
prin toate colțurile, în laterale,
consolidând cum poate mai bine
structura pilonilor putreziți;
ar trebui să spui ceva răspicat,
e timpul să înveți a vorbi,
să nu stai aciuat pe un sac
umplut cu ciolane până în vârf.
această stare a ta te preface
în ceață rapace, se duce cu aerul
direct în plămâni, intră în ochi,
lăsând urme de rouă pe acolo.
UBICACIÓN
Respiras ante los espejos del día
donde ya no aparece tu rostro,
vapores fríos salen desde la tumba
con velas encendidas de la nada;
una araña larga teje su telaraña
por todos las esquinas, por los lados,
reforzando como mejor puede
la estructura de las pilastras podridas;
tienes que decir algo inteligible,
ha llegado la hora de hablar,
para no estar sentado sobre una bolsa
llena de huesos hasta arriba;
esta ubicación tuya te transforma
en una niebla voraz que se va con el aire
hacia los pulmones, entra en los ojos,
dejando rastros de rocío por allá.
SITUACIÓ
Respires davant dels espills del dia,
en què no t’apareix mai el rostre,
bafs freds ixen de dins de la tomba
amb espelmes enceses de sobte;
una aranya allargada teix la tela
per tots els cantons, pels costats,
consolidant com millor pot
l’estructura dels pilons pudrits;
hauries de dir alguna cosa clarament,
és hora de que aprengues a parlar,
de no restar amagat en un sac
de daltabaix ple d’ossos.
aquest situació teua et canvia
en boira rapaç, aplega amb l’aire
directament als pulmons, als ulls,
deixant-hi empremtes de rosada.
Respires davant dels espills del dia,
en què no t’apareix mai el rostre,
bafs freds ixen de dins de la tomba
amb espelmes enceses de sobte;
una aranya allargada teix la tela
per tots els cantons, pels costats,
consolidant com millor pot
l’estructura dels pilons pudrits;
hauries de dir alguna cosa clarament,
és hora de que aprengues a parlar,
de no restar amagat en un sac
de daltabaix ple d’ossos.
aquest situació teua et canvia
en boira rapaç, aplega amb l’aire
directament als pulmons, als ulls,
deixant-hi empremtes de rosada.
(trad. al catalán por Pere Bessó)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu