miercuri, 19 decembrie 2012
DÍAS/ZILE de SOFÍA RODRÍGUEZ GARCÍA
(foto escogida de su blog MUSAS DE LUNA)
DÍAS
Despoja mi desesperación
salvo que aumente una dicha
un solo motivo
para reventar cargada
Suprímeme sus plasmas
por cabeza sin salpicar
En el baño
quiero que me ames
llamas de canillas
horas de un día
desatinadas
contenidas
¿Y que ves?
el rastro en la manta
la ceniza pinta dedos
el aullido de un libro
en tus historias de rumbos
Qué sentido tiene
quedarme en ese rincón
escondida como estruendo de tierra
si ese mar camina lejos
si las linternas solo arrollan
como luciérnagas espantadas
Agudiza con el sol
fuera de persianas
me extraen en un calor
que no soporto
Las gotas del sudor
de una fiebre
lamentan mi cuerpo
Ya he caído
en un tanque de agua
quebrado
garrafal medida
ZILE
Scoate din mine disperarea
măcar pentru a augmenta o plăcere
un singur motiv
ca să detoneze încărcătura
Înăbușă-mi plasmele ei
pe rând fără a împroșca în jur
În baie
vreu să mă iubești
flăcările coapsei
orele zilei
fără de ordine
reținute
Și ce vezi?
chipul pe plapumă
degetele din cenușă
urletul unei cărți
în istoriile tale despre rute
Ce rost are
să rămân în acest ungher
ascunsă ca scrâșnetul de pământ
dacă această mare călătorește departe
dacă lumina lanternele abia se împrăștie
ca licuricii înfricoșați
Recidivează odată cu razele soarelui
de partea cealaltă a persienelor
mă dă într-o ferbințeală
pe care nu o suport
Picăturile de sudoare
ale unei fiebre
îmi plâng corpul
Am căzut iată
într-un bazin cu apă
deznivelat
măsură maximă
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(
Atom
)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu